duminică, 16 decembrie 2012

Poem ... fix de iarnă!

Nu e prima dată când ne jucăm de-a haiku. (Poate vă amintiţi de Poem fix ... pentru mama.) Nu-i un joc simplu. Orice poezie cu formă fixă are prin definiție condițiile sale sine qua non. În cazul unui haiku, regulile de bază sunt forma de 17 silabe dispuse în versuri de 5,7,5 silabe, un cuvânt sau o imagine care să exprime anotimpul în care a fost scris și să reflecte o categorie estetică specifică (mai multe despre această specie lirică și despre istoria evoluției sale aici).
Ce exprimă un haiku scris la 17-18 ani, desigur că nu o întreagă filozofie de viață, dar, cu siguranță, stări adevarate, nimic contrafacut - melancolie, dor, tristețe, speranță, singurătate, pasiune.
Pentru toate acestea, împărtășite cuminte în bănci, pe un colț de hârtie, la lumina strălucitoare a zăpezii intrând pe fereastra clasei, le mulțumesc elevilor mei.


Flori îngheţate.
La gura sobei dorul,
Gânduri uitate.             (Ana-Maria, 17 ani)

            *

Cine sunt eu azi ...
O inimă-ngheţată.
Sper să mă topesc.          (Iulia, 17 ani)

           *

De când ai plecat,
Gheaţa anotimpului 
O am pe suflet.               (Francisca, 17 ani)

           *

Fulg de gheaţă gri,
Sufletul meu amorţit
Se topeşte-ncet.            (Bogdan, 17 ani)

           *

Lacrimă rece
Cade din sufletul greu
Şi devine fulg.                (Teodora, 18 ani)

           *

Zăpada cerne
Acum. Alb e sufletul.
Minunăţie!                 (Teodora, 17 ani)

          *

E zăpadă iar.
Lacrimi îngheţate cad
Pe solul firav.             (Ana, 18 ani)

          *

În casă arde
Dorul de moşul cărunt.
Copilărie iar.           (Daniela, 17 ani)

          *

Perdea de floare,
Mângâiere de argint.
Singurătate.            (Silvia, 17 ani)

           *

Aburi din suflet
Se rostogolesc în vid
Alb şi trivial.           (Lucia, 18 ani)

          *

Ţurţuri afară.
Război şi strategie.
Dragoste. Totul.               (Robert, 18 ani)

          *

Şi privesc în gol.
Acum fulgi mari cad uşor.
Amintiri mi-apar.         (Laura, 17 ani)

26 de comentarii:

  1. Frumoase gandurile elevilor dvs :D o zi frumoasa va doresc >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tema era „ zăpadă„?

      Doare ceva în gândurile acestor tineri, care, biologic vorbind, sunt la o distanță egală de copilărie și de maturitate
      Tu, profesoara lor, îți spui starea„la lumina strălucitoare a zăpezii intrând pe fereastra clasei„.
      Ninge!Frumos, cuminte, calm, atât de curat!

      Ei, cam toți, sunt foarte triști. Pe mine mă doare solitudinea fiecăruia.
      De ce atâta mâhnire?
      Fără să vreau, mă gândesc la mine, cândva adolescentă- visam, râdeam,eram îndrăgostită,așteptam sărbătorile, iarna era vremea întoarcerii ACASĂ!

      Ștergere
    2. Mulțumesc, Ciprian!

      INCERTITUDINI:
      Am cerut să scrie fiecare un haiku depsre starea lui. Că au apărut cuvinte din câmpul semantic al iernii face parte din joc, pentru că este obligatoriu ca într-un haiku să apară un cuvânt, o imagine despre anotimpul în care este scris.
      Și da, câteva sunt triste, dar unele sunt și melancolice, altele exprimă pasiune, dor ...

      Ștergere
    3. nu văzusem titlul postării.
      Știu ce este haiku, mulțumesc.

      Ștergere
  2. Talentati copii ai!
    Poti sa scrii asa numai cand limba si literatura romana te inspira, nu inveti pentru ca trebuie ci pentru ca iti place,materia respectiva iti stimuleaza imaginatia si iti deschide noi perspective :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mă bucur că v-a plăcut haiku-ul meu :D Chiar mi-aţi făcut un cadou frumos de ziua mea publicându-l (da, azi am făcut 18 ani :D).

    Ana Satmari

    RăspundețiȘtergere
  4. La mulţi ani, atunci, draga mea, din tot sufletul!
    Îmi face plăcere şi mie această coincidenţă, deşi acum observ că vineri, la ora de română nu aveai încă 18 ani, aşa cum ai semnat. :)))
    Şi ca să-ţi mai fac o bucurie, ultima lucrare a ta, abia corectată, este IMPECABILĂ!

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi amintesc ca ne-ati dat si noua aceasta tema, intr-o primavara, a devenit o traditie acest haiku ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, o tradiție nu se face cu două haikuri în doi ani. Dar ca exercițiu de creativitate și de ... sinceritate merge din când în când.

      Ștergere
  6. Multe sînt chiar extraordinare și toate cel puțin foarte bune. Sînt net superioare unora semnate de „profesioniști” care se adună în sterile societăți de haiku și tînjesc la calitatea de membri ai Uniunii Scriitorilor.

    Aș acorda premiul I acestuia:

    „Lacrimă rece
    Cade din sufletul greu
    Şi devine fulg.”

    În principiu, deși s-au luat multe libertăți, trebuie să existe o imagine statică dar care să producă și situarea în (ano)timp și spațiu, apoi o secvență dinamică și „concluzia” sau, mă rog, starea. A se vedea canonicul haiku al lui Basho cu broasca.

    Eu, ca idee, resping posibilitatea de a „implementa” o formă fixă orientală în poezia europeană. Totuși, există mini-poeme, strofe concise care au un spirit de haiku, deformat firește, ce pot fi valabile și în poezia vestică. Am scris și eu, desigur, cîteva mai mult sau mai puțin reușite. Cert niciunul ca al acestor tineri.

    Explicația e simplă: la prima tinerețe lirismul e consubtsanțial expresiei (observa și Camil Petrescu prcocitatea poeților), urmează drama (după același, confirmat de el însuși și de Shakespeare care a creat între 1591 și 1613). Chiar cei mai geniali - în ingenuitatea lor - poeți ajung (sau nu) la epic după 40-50 de ani.

    Așa încît... Gaudeamus igitur juvenes ...




    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumim, maestre Horia Gârbea!

      Sper ca elevii mei să accepte ca pe un dar prețios comentariul dumneavoastră. Nu în fiecare zi oarecare liceeni din București primesc pentru "jocul" lor (de-a poezia, în cazul nostru) aprecierea unui om de cultură.

      Lecția despre haiku este și ea binevenită. Dacă în prima parte a intervenției sunteți criticul literar, deveniți apoi profesor.

      Așa încât ... Vivat academia! Vivant professores!

      Ștergere
    2. Mulțumesc. Am fost sincer delectat de lectura textelor.

      Adaug că și în haiku-ul modern se păstrează, în principiu, „kijo” adică un termen direct sau o metonimie care fixează anotimpul poemului, ca și „kieji”, cuvîntul de cezură, situat de regulă la finalul versului al doilea. Iată chiar un exemplu din cele de mai sus:

      E zăpadă [kijo] iar.
      Lacrimi îngheţate cad [kieji]
      Pe solul firav.

      Personificarea "solului" aduce poemul-pastel în „uman”. Foarte reușit. Niște adevărați „haijini” adolescenți...

      Haiku-ul poate oscila între pură imagine (pastel) și aforism.

      În final, vă ofer un (fel de) haiku al meu, unul fără „kijo”:

      casa lui basho
      era pe un deal
      totul contează

      Basho a fost un mare haijin, autor al celui mai cunoscut haiku, cel cu broasca, amintit mai sus:

      Baltă bătrînă.
      O broască sare
      În clipocitul apei.

      Aparent nu e niciun kijo, dar e unul implicit: la japonezi broasca era un simbol al primăverii.

      Ștergere
    3. Cunosc versurile "casa lui bassho ...", sunt din volumul "Pantera sus, pe clavecin". (Desigur că și pe cel al lui Basho, e cel mai citat.)
      Mi-a pus probleme de interpretare versul doi. Având în vedere că relieful Japoniei este preponderent muntos, cred versul al doilea, "era pe un deal", este mai mult decât un reper spațial. Îl înțeleg ca pe o metaforă a echilibrului, un "anotimp" al desăvârșirii în cuvânt unde se află, de fapt, haijinul. "Casa lui Basho" devine în acest fel simbol pentru universul liric.
      Fără „kijo”, cum spuneți, dar cu „kieji” - dealul. Un haiku pentru cunoscători, presupun, ceea nu pretind că sunt.

      Ștergere
  7. Va multumim pentru aprecierea dumneavoastra, domnule Gârbea.
    Este vizibila evolutia noastra,ca elevi, ca viitori adulti.
    Acest lucru cred ca l-am observat toti. "Poem ... fix pentru Mama" spune tot: cum in urma cu doi ani, eram niste mici "invatacei" si cum astazi sentimentele noastre au pierdut in fata cuvintelor, "pe un colt de hartie, la lumina stralucitoare a zapezii ..."
    Cu stima,
    Silvia Roșca

    RăspundețiȘtergere
  8. Sensibilitate, fragilitate, introvertire, melancolie, cumintenie sufleteasca...m-au asezat aste versuri intr-o stare traita demult, intre zidurile reci ale unui liceu...Multumesc, Cami, pentru arta cu care modelezi sufletele, mintile si caracterele acestor copii! Te imbratisez!
    Cu drag,
    Gratiela Stefan-Ene

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc pentru intervenție, Ami! E frumos și potrivit să spun că stările enumerate le-am trăit alături, în anii de liceu.

      (Avantajul profesorului de liceu - rămâi aproape de vârsta asta frumoasă, dintre adolescență și intrarea în maturitate.)

      Ștergere
  9. Doamna Camelia, incep sa am emotii! Adica mai multe decat in mod normal!
    Dumneavoastra, Profesor de romana ati poposit cu privirea pe blogul meu? Uf, asta nu e bine, de-acum o sa ma uit de multe ori asupra textului, ultima mea intalnire cu gramatica a fost in primavara anului 1978... Si eram tot elev de liceu, asa cum sunt "copiii" Dumneavoastra de aici, din pagina!
    Imi place sa compar vizita pe blogul meu ca un colind in prag de sarbatori! Va multumesc!
    Pentru ca sunt un carcotas "de clasa", am citit postarea si comentariile si spun doar atat: nu ma pricep dar in poezia propusa pentru locul intai are o mica piedica fonetica: "CaDE DIN sufletul greu"...
    Sa ne citim sanatosi!

    RăspundețiȘtergere
  10. Bine ați venit!
    ... Rămânem la părerea că sunt niște versuri bune: "caDE DIN sufetul greu/ și DEvine fulg" nu reprezintă o "piedică fonetică", dimpotrivă, este o aliterație! (aliterație - procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiași sunet sau a unui grup de sunete în cuvinte care se succedă.)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va spuneam ca sunt carcotas? Nu ati crezut? Ei bine, incep! Ca aliteratia este un procedeu stilistic e clar; ca un procedeu stilistic este folosit pentru a crea o stare, o emotie, pentru a induce/descrie o stare de fapt, iarasi e clar; dar cand aliteratia este o intamplare nefericita, nu mai este procedeu stilistic! Este o balba! "Cade din greu" pare mai repede un exercitiu de dictie pantru "dadaiti" si nu... procedeu stilistic!
      Sper ca intelegeti ca nu vreau neaparat sa imi impun punctul de vedere dar pur si simplu e o "piedica" fonetica chiar si la recitarea "in gand"!
      Respectele mele!

      Ștergere
    2. Aveți libertatea să "interpretați" stilistic cum doriți orice poezioară de aici. Simplul fapt că vă preocupă acest lucru vă onorează într-un fel, chiar dacă înțelegeți efectul fonetic în discuția ca pe o ... piedică. În fond, orice creație, fie ea literară sau din alte arte, aduce rezonanțe diferite în modul în care sunt înțelese de către diverși receptori, condiționat de factori care țin propria sensibilitate, de formația intelectuală, de diversitatea lecturilor etc.

      În ceea ce o privește pe Teodora, autoarea (știu că-mi citește blogul), ea are deja, aici, pe această pagină, girul unui filolog (eu, onorată să-i găzduiesc versurile) și al unui critic literar (maestrul Horia Gârbea).


      Ștergere
    3. Da, e o aliterație care poate supăra o ureche mai sensibilă. Mie, că e voită sau nu, mi-a sugerat un sunet de clopoțel „de-din”, compatibil cu starea de Ajun. Se putea evita simplu: „Pică din...” dar cred că n-ar fi fost la fel de bine.

      Ștergere
    4. Domnule Garbea, nu am scris niciodata poezie sau proza, nu am fost membru al vreunui cenaclu, "academia" mea literara poarta doua nume: Domnul Diriginte Ionescu Ion (in clasele V - VIII) si Domnul Diriginte Dan-Valeriu Jebeleanu, in liceu! Si mai stiu ca memoram versuri cu tomurile si craniul imi era tapetat, prin interior, cu citate!
      In poezia dezbatuta aici nu e niciun zvon de clopotei, atmosfera imaginata e mai mult aceea a neantizarii, a albului-rece dominant...

      "Lacrimă rece
      Cade din sufletul greu
      Şi devine fulg."

      Raman la parerea ca e o mica ne-slefuire! Nu e un armaghedon, drumul e abia la inceput!
      Respectele mele autoarei!

      Ștergere