sâmbătă, 1 decembrie 2012

Deșteaptă-te, române!


Imnul meu
Imnul unei țări este considerat un element de identitate naționala. Chiar dacă, după părerea mea, este unul dintre cele mai însuflețite și răsunătoare imnuri naționale, cel puțin din Europa, simt că acest imn nu mă reprezinta decât din punctul de vedere al istoriei. Cu siguranța că primesc fiori reci pe spate și acea însuflețire spirituală când îl aud, însă sentimentul dispare atunci când mă gândesc la părerea pe care ar avea-o Mihai, Ștefan sau Corvin despre societatea românească din ziua de azi. Mă gândesc la ce părere ar avea despre puținii români care au mai rămas în țară, despre conducătorii tării noastre sau chiar despre acest imn. Acest imn care cheamă la libertate și la mândrie naționala, astăzi nu mai reprezintă nimic. Tot ce reprezintă este o pagină pe Wikipedia și acel ”cântecel” ce se aude la evenimentele sportive, confundat adesea cu ”Trei culori”. Cunosc și întâlnesc zi de zi elevi care nu au pic de conștiință istorică, cărora nu le pasă pe ce lume trăiesc și care chiar nu știu să intoneze prima strofă a imnului nostru național. Vorbesc despre elevi, deoarece ei au posibilitatea să învețe și să cunoască, spre deosebire de alți stimabili cetățeni ai țării noastre.
În societatea românească de astăzi totul este superficial și se învârte în jurul banilor, de aceea nu ar trebui să ne mire faptul că tot ce vedem ne face să exclamăm ”Oh, Doamne, în ce țară trăim!”. De ce nu o schimbăm dacă suntem nemulțumiți ? De ce nu încercăm să facem ceva, în loc să ne mutăm și să postăm poze cu noul BMW lângă statuia lui Don Quijote? Pentru că tot ce se lega de țara asta a fost distrus, călcat în picioare, iar tot sângele pur românesc este demult vărsat pe alte meleaguri și, din păcate, nimeni nu o să-i mai învie pe cei trei eroi din imnul lui Mureșan ... (Silviu, 17 ani, XI C)

Imn pentru momente cruciale
Începând din 1848, “Deşteaptă-te române!” a fost un cântec  foarte drag românilor, ȋnsufleţindu-le curaj ȋn momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi “Războiul de Independenţă”, Primul şi al Doilea Război Mondial. Într-adevar, acest imn al României inspiră curaj, teama de moarte fiind alungată, iar sentimentul patriotic pe care ȋl trezeşte cântecul este fără cusur. Totuşi, eu nu mă regăsesc atât de mult ȋn versuri, deoarece sunt prea dure, dar asta nu ȋnseamnă că mesajul acestuia nu mă cuprinde sau ȋmi diminuează sentimentele patriotice şi naţionale.
Imnul, pe 22 decembrie 1989, ȋn timpul Revoluţiei, s-a ȋnălţat pe străzi, ȋnsoţind uriaşele mase de oameni, unind ȋntregul popor ȋn sentimentele nobile ale momentului. Aşadar, instituirea sa ca Imn Naţional a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără şovăială, sub formidabila presiune a manifestanţilor.
Chiar dacă nu mai suntem implicaţi, ca țară, ȋn lupte, imnul ramâne unul actual şi continuă să ne unească, să ne ofere ȋncrederea de care avem nevoie şi libertatea ȋn care vom crede intotdeauna.
Consider că ȋn momente deosebite, cum ar fi, de exemplu, olimpiadele sportive, când se intonează imnul naţional, cu toţii suntem mai mândri şi mai emoţionaţi la auzul acestuia. Un imn care ne-a purtat triumfător prin momentele grele ale istoriei sau către victoriile acesteia.  (Teodora, 17 ani, XI C)


Deşteaptă-te, tinere român...
Deşteaptă-te, tinere român, din somnul cel de moarte!
Mă regăsesc în esenţa acestor cuvinte, ca şi ceilalţi din generaţia mea. În contextul actual, în care românii sunt denigaţi şi umiliţi, consider că ar trebui ca vocile noastre tinere și entuziaste să se facă auzite.
Acum ori niciodată, vreau să-mi croiesc o altă soartă, mai bună, să fiu mândră că trăiesc şi muncesc în ţara mea.
„Acum ori niciodată, să dăm dovezi la lume /Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman”, demonstrând că suntem inteligenţi, muncitori, că avem putere şi idei pentru a schimba faţa cenuşie a ţării.
Prin luptă și tenacitate, putem fi triumfători, demonstrând ce înseamnă, de fapt, românul şi sângele de român.
„Priviţi măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine, /Româna naţiune, ai voştri strănepoţi”, care vor schimba răul în bine, arătând lumii frumuseţea, inteligenţa, curajul şi bunătatea, moştenite de la voi, înaintaşii noştri.
Sunt unul dintre românii care strigă „Viaţă-n libertate!” (Anca, 17 ani, XI C)


P.S. A fost o simplă temă. (Alcătuiti un eseu liber în care să prezentați în ce măsură vă regăsiți in filonul patriotic al Imnului de Stat.).
       Sau nu a fost o simplă temă?
       Aceasta este întrebarea ... 😊




19 comentarii:

  1. Oaw, Camelia, ce eseuri elaborate au facut elevii tai! Am citit cu mult interes chiar daca nu rezonez cu toate ideile prezentate
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumim pentru apreciere.
      Indiferent ce au exprimat, eu sunt bucuroasă că nu au respins o asemenea temă.

      Ștergere
  2. Desi sunt diferite, imi plac toate mai mult sau mai putin. Poate ca vine o generatie cu tot ce trebuie, luciditate, optimism, determinare.
    (totusi e o tema incomoda, dupa parerea mea)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu siguranta nu a fost doar o tema. Multumim pentru postare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca spune asta unul dintre autori, atunci chiar a fost mai mult decat o tema!
      Nu ai de ce sa-mi multumesti. Sunt onorata sa gazduiesc astfel de "teme".

      Ștergere
  4. Să am speranță adică, să fiu optimist cu astfel de caractere tinere ce credeam că au dispărut.

    RăspundețiȘtergere
  5. Este important că și-au pus gândurile pe hârtie.
    Scripta manent!

    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu toate gîndurile (fandacsiile) trebuie puse pe hîrtie. Nici măcar pe ecran pentru că, odată transformate în cuvinte, gîndurile pot deveni nocive. Nu mă refer la gîndurile tinerilor prieteni de mai sus, e bine să reflectăm din cînd în cînd și la imn și la patrie, ci la ceea ce se exprimă (liber) pe atîta hîrtie stricată de la tabloide la volume execrabile și la legi neaplicabile. Propun să gîndim de două ori: întîi la ce-am gîndit și apoi dacă lucrurile pe care le-am gîndit chiar trebuie comunicate în scris.

      Ștergere
    2. De acord! Apropo de "volume execrabile", în alt registru, "Multe flori sunt, dar puţine / Rod în lume o să poarte ... "

      Ștergere
  6. Nu prea reusesc sa inteleg de ce majoritatea ideilor din compuneri au tente negative.

    -In primul eseu :

    "sentimentul dispare atunci când mă gândesc la părerea pe care ar avea-o Mihai, Ștefan sau Corvin despre societatea românească din ziua de azi."-> Ar fi mandrii, visul conducatorilor romani din medieval si modernitate era ca Romania sa faca parte de-facto din sistemul politic al Europei si sa participe activ la politica Europeana (Marea Unire nu a fost un vis al tuturor romanilor din toate timpurile).

    -Tot in primul eseu : "În societatea românească de astăzi totul este superficial și se învârte în jurul banilor" -> Da se invarte in jurul banilor, este o societate capitalista, pentru societatea capitalista s-a iesit in strada in '89.

    -In al treilea eseu : "În contextul actual, în care românii sunt denigaţi şi umiliţi"-> Nu sunt denigrati toti romanii, si cu siguranta cei care sunt denigrati nu sunt denigrati pentru ca sunt romani, ci din alte motive. Dar pe romanii propriu-zisi nu-i denigreaza nimeni.


    Ceea ce am vrut defapt sa zic este ca cei care au compus eseurile par a avea o atitudine negativa fata de Romania in general, ceea ce nu inteleg este motivul lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi place - vorbește istoricul din tine. Sper ca autorii textelor să dea un răspuns.

      Ștergere
    2. La fraza dvs. : „Nu prea reusesc sa inteleg de ce majoritatea ideilor din compuneri au tente negative” vă răspund cu un banc.

      Un crocodil se întîlnește cu un dinozaur.
      - Ce mai faci, băi Dino? Cum o duci, dar doamna, copiii?
      - Bine, băi Croco, toți sîntem OK, fericiți, sănătoși...
      - Dar apropos, Dino, pe voi v-a sunat un tip... unul Noe?
      - Nu.
      - Nasol...

      Deci dacă nu ne-am prins de ce ideile unor tineri de 17 ani au „tente” negative de la căcăniu la negru... e nasol.

      Ștergere
    3. Grecule, nu ma refeream nici la granite si nici la sistemul politic. Ma refeream strict la societate, la oameni.
      Am o atitudine negativa fata de cetatenii Romaniei, care de cele mai multe ori nu sunt romani sau daca sunt nu stiu ce serbam la 1 Decembrie si te claxoaneaza din BMW pe trecere.
      Ma refeream la gradul de educatie, pentru ca dupa parerea mea de la acesta pleaca totul, iar daca educatia nu este aplicata cum trebuie societatea stagneaza la un nivel submediocru, adica ceea se intampla de 20 de ani.
      Am o atitudine negativa, dupa cum ai observat, pentru ca ma intalnesc cu lucrurile astea zi de zi si in orice domeniu. Este frustrant sa stii ca am avut o istorie recenta asemanatoare cu tot Estul Europei si totusi, noi am ramas cel mai in spate cu dezvoltarea noastra ca oameni.

      Ștergere
  7. Versurile imnului sînt destul de anacronice, dar muzica lui Anton Pann (zice-se) e însuflețitoare. În somnul cel de moarte, din ultimii 22 de ani măcar, dar și înainte, cam din 1965 încoace, nu ne-au adîncit „barbarii de tirani”, ci noi înșine și cei aleși „dintre noi, pentru noi”. Așa încît ne puteam croi oricînd o altă soartă, că nu mai avem cruzi dușmani ci numai colegi de UE și aliați de NATO. Măcar acum se pare că ne-am croit dacă nu o soartă, o majoritate care arată un anumit consens. Dar e doar începutul. Eu aș propune ca imn de stat „cine iubește și lasă” (cu versul 2 obligatoriu!)

    RăspundețiȘtergere
  8. asta cu ridică-te gheorghe, ridică-te ioane parcă ţinteşte mai sus ca actualul imn

    RăspundețiȘtergere
  9. Dacă te referi la "Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane" de Radu Gyr, atunci trebuie luat în clacul contextul istoric în care apare fiecare dintre cele două (poezia lui Radu Gyr, respectiv cea a lui Andrei Mureșan). Exprimă lucruri atât de evident diferite. Au în comun tonul imperativ.

    RăspundețiȘtergere