Bacul și erudiția paremiologică

Pe fondul evenimentelor social-politice actuale, bacul plânge de necaz că nu mai face audiența de anul trecut. Chiar și așa, nemaifiind cireașa de pe tortúrile știrilor de la orele de vârf, bacalaurul  face victime și anul acesta. Se pare că procentele triste ale bacalaureatului 2011, atât de ”promovate” de mass-media românească acum un an (și verificabile pe edu.ro), vor fi reeditate săptămâna aceasta. Rămâne de văzut cât de asemănător.

Dincolo de statistici și de știri mai mult sau mai puțin tendențioase, mergând spre fondul problemei, realitatea este una foarte tristă: după 12 ani de școală, la finalul liceului, pentru tinerii noștri (pentru un procent îngrijorător din numărul lor), deprinderile de exprimare corectă, un minimum de cunoștințe, baza unei culturi generale sunt considerate accesorii inutile și nedorite. Proverbul Ai carte, ai parte, în care înțelepciunea populară face referire la privilegiile pe care le oferă învățătura, a ajuns să fie o emblemă nedorită, răstălmăcită cu ironie de cel care nu are în sistemul său de valori educația și beneficiile sale (culmea, gratuită -  în sensul propriu  - în învățământul românesc).

Vorbeam anul trecut despre bucuria profesorului când corectează o teză bună, pentru că există, desigur, o elită intelectuală a fiecărei generații. Știrile despre aceasta nu vor ține, însă, niciodată prima pagină a mass-mediei într-o societate care promovează nonvaloarea. După rezultatele bacalaureatului 2011 s-au făcut calcule globale, arătând gradul de promovabiliate scăzut. O nuanțare banală (la îndemâna oricărui post tv), adică niște procente calculate separat pentru licee teoretice/colegii naționale vs. colegii tehnice, ar fi arătat că falimentul a venit de ”inovația” transformării școlilor profesionale în licee.

Și o precizare, în caz că cineva ar avea întrebări existențiale legate de gradul de dificultate al subiectelor de bacalaureat (fac referire în cunoștință de cauză la prima probă scrisă, cea de limba și literatura română). Pe lângă că subiectele propuse au fost de nivel mediu (ca și anul trecut), ele au fost extrem de asemănătoare  - aproape identice !!!!! - cu modelul de probă scrisă la limba și literatura română, publicat, dacă îmi aduc aminte bine, din octombrie 2011, pe edu.ro. Deci timp destul ... Asta e, Dumnezeu îți dă, dar nu-ți pune și în traistă. 

Comentarii

  1. Si personal nu cred ca situatia se va schimba prea curand.

    In primul rand pentru ca in cazul multor liceeni (ok, in cazul FOARTE multor liceeni) se manifesta o ignoranta profunda. Si nu ma refer la o ignoranta fata de scoala, ci la o ignoranta fata de orice. De exemplu acum 2 Luni am facut un drum pana la Craiova dus-intors intr-o zi (drum de 3 ore si jumatate). In masina eram eu si inca doi baieti care acum au terminat a XIIa si au dat examenul de bacalaureat.

    In totalul de peste 7 ore cat am stat cu ei nu numai ca nu i-am auzit deschizand un subiect care sa tina macar umpic de cultura/cunostinte/inteligenta, ci nu am putut eu purta o discutie cu ei, pentru ca de fiecare cand subiectul devenea pentru mine interesant, pentru ei devenea plictisitor. In momentul cand am parasit raza de emisie a radiourilor din Bucuresti, in masina s-a lasat o liniste mormantala, ambii butonandu-si timp de 3 ore telefoanele ! Si cei doi nu sunt cazuri izolate.

    Asadar, in opinia mea cauza nr #1 pentru repetatele esecuri de la bac este ignoranta.

    Cu toate acestea cred cu tarie ca mai exista un vinovat : Facultatile particulare. Ele mai mult ca orice incurajaza ignoranta. Si am un exemplu foarte concrect : In facultatile de stat creditele sunt calculate in felul urmator :

    La facultatile de stat :

    Sa zicem un examen "Biserica si Cultura in Europa premoderna" valoreaza 2 credite, daca studentul ia nota 6, din acel examen vor reiesi 12 credite, daca ia nota 9, vor fi 18, iar in functie de credite se face clasamentul studentilor.

    La facultatile particulare :

    Sa zicem acelasi examen, acelasi numar de credite : 2. Doar ca de data asta nu se mai inmultesc cu nota, ci se acorda ca atare in cazul promovarii examenului, deci practic in cadrul acestor facultati cel care ia toate examenele cu nota 5, este pus la egalitate cu cel care le ia cu nota 10, pentru ca au acelasi numar de credite; dezavantaj cel cu 10. Deci practic renteaza mai mult sa adopti sintagma "las-o ba ca merge asa".



    P.S : Banc despre bac : 2 absolventi discuta :

    -Frate, a picat Eminescu la bac.
    -Lasa ba, ca-l ia in toamna

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, ignoranța. Iar exemplele tale completează foarte bine o parte din observațiile mele.
      Susțin totuși că poate s-ar mai schimba câte ceva în mentalitatea oamenilor, în general (și a elevilor, în particular) dacă s-ar promova adevăratele modele și valorile lor.

      P.S. banc cu polisemie :)))))

      Ștergere
    2. Dl Grecu este în deplină ignoranță în legătură cu ceea ce înseamnă credite transferabile în învățămîntul superior. Sistemul creditelor transferabile este creat pentru a echivala volumele de cunoștințe presupuse de promovarea unei discipline. Nici vorbă să se aplice diferit de la fac. de stat la cele particulare. Promovarea unei discipline, cu orice notă între 5 și 10, asigură acordarea creditelor alocate disciplinei. Așa e la stat (unde predau de 25 de ani), așa e și la particulari.

      Ca moderator și cadru didactic e cazul să corectați și dvs. aceste aberații susținute cu seninătate de comentatori ca dl. Grecu. Care are dreptate în principiu dar se sprijină pe un argument fals. A se vedea și situl Ministerului de resort.

      Ștergere
    3. Grecu este student la stat, și încă unul serios. Cred că i-au scăpat unele informații.
      Eu predau în invățământul preuniversitar, cum bine știți, iar pe vremea studenției mele, nici vorbă de acest sistem.
      Tocmai de aceea, vă mulțumesc pentru această intervenție.

      Ștergere
  2. Problema promovarii valorilor mi se pare a fi greu de rezolvat. Prima institutie la care toti privim cand vorbim de promovare este mass-media (in principal televiziunea), dar trusturile de presa sunt inainte de toate o afecere care este menita sa aduca bani, iar bani aduce numa atata timp cat au audienta.

    Dar din cauza mentalitatii colective televiziunile sunt obligate sa promoveze ceea ce oamenii vor sa vada, pentru ca oamenii sa se uite.

    Sa zicem, un absolvent tocmai a luat bacul, cu media minima de 6. El se uita la televizor, daca la televizor se difuzeaza o emisiune in care invitati sunt 10 absolventi care au terminat cu 10 si urmeaza sa ajunga la diverse facultati de renume mondial, respectivul telespectator nu se va simti foarte bine in legatura cu sine, si nu va mai privi. Daca in schimb, la televizor difuzeaza statistici din care reiese ca sub 50% au promovat, ba chiar mai iau si interviu unora din ei (de preferat cu lacrimi in ochi), atunci respectivul se va simti bine si va continua sa se uite la TV.

    Sa luam alt exemplu, un absolvent de liceu, care tocmai a picat bacul(si care se afla intr-o majoritate) se uita la TV si vede ca multi sunt in situatia lui, deci se consoleaza (pe sistemul "sa moara si capra vecinului"), asadar el continua sa priveasca, deci audienta postului creste (sau cel putin nu scade).

    De dragul analizei as dori sa ma leg si de exemplul celui care a terminat foarte bine intreaga poveste. El face parte insa dintr-o minoritate (face parte din elita respectivei promotii), iar din cauze economice presa intotdeauna cand vine vorba de audienta prefera cantitatea in detrimentul calitatii, deci practic vor difuza tot non-valori, pentru ca au nevoie de cat mai multi oameni care sa priveasca, iar cum majoritatea sunt "devoratorii de non-valori" atunci presa in sine va fi obligata sa difuzeze acestea, astfel promovandu-le.


    Iar pentru a-mi sustine argumentele, as putea da exemplu un post TV care acum se afla in dificultate, dupa ce a incercat (si incearca in continuare) sa promoveze valori : TVR1.

    Care obisnuia sa aiba in grila niste emisiuni foarte bune, dar care nu faceau audienta. Ca de exemplu emisiunea "50 de minute cu Plesu si Liiceanu" sau "Profesionistii", emisiuni in care erau intr-adevar promovate valori. Osa incerc sa gasesc un grafic cu respectivele audeinte pe categoriile de varsta, si cu emisiunile difuzate in acelasi interval orar, sunt sigur ca vor avea undeva la 0.5% pentru populatia urbana iar pentru populatia rurala sub 0.2%, in timp ce antena1(care in acelasi interval orar difuzeaza cancanuri) ar avea undeva la 11%

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt de acord că mass-media este un factor important pentru furnizarea modelelor. Totuși, să nu uităm că primele modele ale copiilor sunt din familiile lor, care, unele dintre ele, stau pe telenovele sau emisiuni cu can-canuri. Deci ajungem de unde am plecat, într-un cerc vicios.

      Ștergere
  3. Imi pare rau sa vad ca am fost ultima generatie cu promovabilitate mare la bac.Am vazut la televizor cum un "picat" a zis ca il dau la anu cu o lejeritate iesita din comun. Nu mai este examenul de maturitate iar in societatea de astazi fie ca iei bacalaureatul si intri la o facultate si devii om cu studii inalte, fie ca nu il iei tot asa ramai daca ai ghinion.Adica somer.Trist!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Totuși, spre deosebire de alți ani, parcă acum au mai găsit ceva spațiu pe la știri și pentru scurte interviuri cu absolvenții cu rezultate foarte bune. Iar în ceea ce privește statutul de ”șomer” al unor absolvenți de facultate, aici e o discuție foarte amplă. Cred că cei foarte buni în domeniul lor și foarte perseverenți nu rămân prea mult șomeri.

      Ștergere
  4. Scuze ca intreb, nu o fac din rautate, e doar curiozitate.
    Scrieti pentru elevi, fosti elevi sau numai pentru cadre didactice?
    Daca se vrea un blog de specialitate, atunci e clar de ce n-am auzit eu despre...eruditia paremiologica ;) Si nu citesc bloguri cu dexul langa mine.
    O zi frumoasa si multumesc de vizita, va mai astept

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit, Hapi!
      Nu este un blog de specialitate. Articolele de specialitate îmi apar în publicaţii de specialitate. Aici scriu pentru oricine doreşte să vină, iar categorizarea din descriere "elevii de azi şi cei de ieri" este, zic eu, foarte cuprinzătoare.
      Cât despre termenii mai "preţioşi" (prin specializarea lor) ... Să zicem că îmi scapă, pur şi simplu ... ;) (sper că mă primeşti în vizită cu ei cu tot).
      Un vizitator constant al blogului meu îmi mărturisea că, citind unele articole, simte cum, fără să vrea, îşi însuşeşte cuvinte şi lucruri noi.

      P.S. Paremiologia se ocupă cu studiul proverbelor şi al zicătorilor dintr-o limbă.

      Ștergere
  5. Da, e foarte util sa invatam cuvinte noi, de specialitate dar sa fim sinceri, unele nu pot fi folosite in limbajul colocvial decat poate....once in a lifetime ?:))).Asadar nu sunt nici accesibile pentru cititorii de rand
    Sa ma explic :) E ca si cum as scrie eu despre operatia mea de....implant dentar folosind termenii medicali care de altfel imi sunt foarte familiari. Sunt absolut convinsa ca jumate dintre cititori n-ar avea idee despre ce vorbesc si astfel, in loc sa-mi atrag cititorii i-as indeparta :) La asta ma refeream
    Va primesc oricum si va astept cu placere pe la mine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ... Ei, scopul ăsta didactic, pe care îl enunţi şi tu, e secundar. Pe blog scriem de plăcere. Dar admit că e un punct de vedere corect cel cu accesibilitatea unor termeni. Totuşi, nu mi se pare că exagerez :( Cred că textele rămân accesibile, în grade diverse pentru diferiţi cititori, dovadă că aici comentează de la copii până la erudiţi.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat