Treceți la conținutul principal

Între naivitate și pragmatism ...

SĂRUTUL ...
... este lucrul cel mai romantic, pe care, mai nou, îl aplică și piticii de grădiniță. (Teodora, 12 ani)

... este prima parte care determină iubirea și cuplul, dar după aia sunt banii, mașina, casa ... (Robert, 12 ani)

... este atingerea buzelor între un băiat și o fată, care le arată iubirea unuia față de celălalt de îți vine să dai la rațe. (Andrei, 12 ani)

... este atunci când îți arăți afecțiunea față de un băiat sau fată sau doar vrei să-i furi banii pe nesimțite. (Andu, 12 ani)

... este atunci când ești lovit, iar mama vine să te drăgălășească ”puiu' mami” și după aia fuge un sărut cu ruj care te virusează și mai rău. (Ana, 12 ani)


... sensul bun (al cuvântului ”sărut”): atunci când stai cu vârful picioarelor spre pat; sensul rău: atunci când stai cu vârful picioarelor către ușă. (Cristi, 11 ani)

... este partea principală în viața oamenilor, deoarece este unul din modurile de a-și exprima dragostea. (Andreea, 12 ani)

... este lucrul pe care un bărbat îl dă unei femei (sau invers) pentru a-i băga mâna subtil în portofel să-i fure banii. (Mihai, 11 ani)

... este o adiere caldă de la o fată, pentru că îi e rușine să îți spună că te iubește. (Daniel, 11 ani)

... este atunci când părinții te pupă pentru a-i ierta că au uitat să îți cumpere ciocolată. (Andreea, 11 ani)

... este atunci când două persoane sunt împreună și vor să arate asta tuturor, deci se sărută în public. (Nora 12 ani)

P. S. Prin urmare, balanța se înclină către naivitate sau către pragmatism ? ...

Comentarii

  1. Robert este ultrabestial!

    RăspundețiȘtergere
  2. eu consider ca fiind un raspuns temporar pentru toate intrebarile. In momentul sarutului, parca nimic numai conteaza.
    Este o scapare din lumea reala catre o lume inimaginabila. (17 ani)

    RăspundețiȘtergere
  3. Te-am preluat şi ţi-am răspuns în articolul Primul sărut. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. L-am citit, am savurat comentariile. Ultimul paragraf e preferatul meu.

      Ștergere
  4. Superbe ganduri si formulari! Mi au atras atentia doua sa le zic "definitii" pe care le as aseza la doua extreme: una inca foarte legata de lumea fantastica a copilariei, a lui Daniel (11 ani),ma bucur si inteleg ca adultii din viata lui au avut grija sa nu/i invadeze lumea cu problemele si neimplinirile lor si cealalta a lui Cristi (11 ani)adanc inradacinata intr-o maturitate cinica, trista, in care pe semne a fost fortat sa traiasca si sa se formeze. Chiar privita cu umor, este prea mult pntru 11 ani. Pentru ca piezi mult, daca nu intelegi la timp ca nu toate lucrurile bune conduc doar la pat.
    Dar cum intelept spunea Anonim, acestea sunt intelegeri de moment si suntem optimisti sperand ca ele vor merge in directia adevarata mai ales cu ajutorul Profei de Romana, care a intrat in scena exact la timp. Fiecare lucru la momentul potrivit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc pentru intervenție, Cristina. Îmi doream aici ”sfatul” psihologului doctor. La fel le-am înțeles și eu (definițiile date), de unde titlul postării.

      Ștergere
    2. @Cristina Eu văd definiţia lui Daniel ca "foarte legată de lumea fantastică a copilăriei" doar în ce priveşte forma pe care o îmbracă. Altfel, esenţa ei este valabilă şi pentru adulţi. Adulţii oare nu au emoţii? Practic ce ne spune Daniel într-un limbaj candid (într-adevăr specific copilăriei) este că sărutul e un act de tandreţe, foarte intim şi cu o puternică încărcătură emoţională. Aşa este şi aşa va fi la orice vârstă.

      În ce-l priveşte pe Cristi, eu nu-s deloc sigur că el are în vedere (sau că măcar există) o legătură între patul din definiţia lui şi patul să-i zicem nupţial. Mai precizez că am o soră care ştie ce înseamnă fiecare lucru pe care-l visezi. Trebuie să recunosc că, deşi am crescut în acelaşi mediu (în treacăt fie spus - deloc rigid), nu am reuşit niciodată să asimilez această învăţătură.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Model de eseu motivaţional pentru înscrierea la ASE 2018

      Zilele acestea am fost întrebată de multe persoane cum se face un eseu motivaţional pentru înscrierea la Academia de Studii Economice.       Mai jos voi prezenta o  structură de eseu motivaţional, realizată conform normelor cerute de ASE (pe care le găsiţi  aici ). Atrag atenţia că e recomandabilă personalizarea acestui "tipar". Eliminaţi din redactarea voastră cifrele care marchează paragrafele - eu am folosit numerotarea pentru a fi mai uşor de urmărit subpunctele cerute de ASE în realizarea acestui document.          Iată modelul:  ESEU  MOTIVAŢIONAL 1.  Mă numesc ......................  şi sunt absolvent(ă) a Liceului .... / Colegiului Naţional ......... din ........... Reputaţia Academiei de Studii Economice şi calitatea învăţământului de aici m-au determinat să-mi prezint intenţia de a deveni studenta/studentul acestei instituţii de învăţământ superior.  2.  Am aflat de oferta educationala a Academiei de Studii Economice de pe site-ul facultăţii,

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat

  Recentul subiect de antrenament pentru examenul de evaluare națională mi-a amintit cât de frumoase sunt textele Adinei Popescu. Pentru cine nu știe, textul 1 din subiect, cel literar, este un fragment din „Aventuri de pe Calea Moșilor” – adecvat vârstei și tematicii V-VIII. Ca să nu mai vorbim despre alte aspecte pe care le adună fragmentul ales: colegialitate, prietenie, dorința de a lucra în echipă, plus aspecte care țin de interculturalitate, dacă ne referim la „caracterele” diferite din text: o fetiță e realistă, alta organizată etc.  Faină alegere. În fine, să trec la subiect (la subiectul postării  J ). Cu clasa a VI-a la care predau am citit în semestrul I două texte de Adina Popescu: „Un păianjen care se crede Spiderman” și   „Aventurile lui Spiderman în grădină”. Cu gândul că elevii mei pun întrebări, i-am scris atunci Adinei Popescu pentru că nu știam nimic despre texte: dacă au continuare, dacă fac parte din vreun volum. Când le-am comunicat elevilor mei că îi pot scrie