Gicu, cel cu ochii de măsline
Dacă avem 17-18 ani suntem prea mari pentru a face oameni de zăpadă?
Nicidecum. Azi-dimineaţă mi-am scos elevii (XI A-ul) afară, la zăpadă (spre invidia altora), să facem împreună un om de zăpadă. Din câte cunosc eu, Gicu e al doilea Om-de-zăpadă "apărut" vreodată în curtea liceului nostru. Primul a fost făcut acum doi ani de XII F-ul de atunci, dintr-o glumă a mea (luată în serios), ceva de genul "dacă vreţi să nu vă ascult, să vă găsesc făcând un om de zăpadă în faţa ferestrei clasei voastre". Atunci, văzând entuziasmul domnişoarelor de 18-19 ("domnii" erau doar patru, dintre care doi, îngheţaţi, n-au fost de mare ajutor, iar ceilalţi doi erau oricum plini de solicitudine în tot ce făceau), am înţeles că nu există o vârstă anume să te bucuri făcând, de exemplu, un om de zăpadă.
Dar să ne întoarcem la Gicu. Gicu s-a lăsat greu modelat, zăpada prea afânată nu voia nicidecum să ia vreo formă. Noroc că XI A-ul are băieţi ca lumea, şi punând umăr lângă umăr - un umăr de actor şi unul de model ;) - s-a conturat Gicu. Cam scund şi cam rotund din cauza plămadei (noroi şi niţeluş scuipat) dar, în rest, cu o ţinută impecabilă: nas din morcov, fes de lână, mătură, nasturi şi ochi din ... măsline negre. Scuzaţi, de unde cărbuni?
Poţi să spui că Gicu nu e irezistibil? A primit toate complimentele posibile, a stat cuminte la o lungă şedinţă foto, a primit turişti şi vizitatori, care şi ei au făcut poză cu Gicu, a iscat reacţii şi pasiuni.
Am convenit toţi, chiar că poţi să i te adresezi cu drag lui Gicu, fără să provoci discuţii că nu ştii să te exprimi, cu "Mânca-ţi-aş ochii, Gicule!", că doar v-am spus că are ochii din măsline.
Deci, dacă avem şi noi o vârstă, acolo, ne mai putem juca? Au ba?
Nicidecum. Azi-dimineaţă mi-am scos elevii (XI A-ul) afară, la zăpadă (spre invidia altora), să facem împreună un om de zăpadă. Din câte cunosc eu, Gicu e al doilea Om-de-zăpadă "apărut" vreodată în curtea liceului nostru. Primul a fost făcut acum doi ani de XII F-ul de atunci, dintr-o glumă a mea (luată în serios), ceva de genul "dacă vreţi să nu vă ascult, să vă găsesc făcând un om de zăpadă în faţa ferestrei clasei voastre". Atunci, văzând entuziasmul domnişoarelor de 18-19 ("domnii" erau doar patru, dintre care doi, îngheţaţi, n-au fost de mare ajutor, iar ceilalţi doi erau oricum plini de solicitudine în tot ce făceau), am înţeles că nu există o vârstă anume să te bucuri făcând, de exemplu, un om de zăpadă.
Dar să ne întoarcem la Gicu. Gicu s-a lăsat greu modelat, zăpada prea afânată nu voia nicidecum să ia vreo formă. Noroc că XI A-ul are băieţi ca lumea, şi punând umăr lângă umăr - un umăr de actor şi unul de model ;) - s-a conturat Gicu. Cam scund şi cam rotund din cauza plămadei (noroi şi niţeluş scuipat) dar, în rest, cu o ţinută impecabilă: nas din morcov, fes de lână, mătură, nasturi şi ochi din ... măsline negre. Scuzaţi, de unde cărbuni?
Poţi să spui că Gicu nu e irezistibil? A primit toate complimentele posibile, a stat cuminte la o lungă şedinţă foto, a primit turişti şi vizitatori, care şi ei au făcut poză cu Gicu, a iscat reacţii şi pasiuni.
Am convenit toţi, chiar că poţi să i te adresezi cu drag lui Gicu, fără să provoci discuţii că nu ştii să te exprimi, cu "Mânca-ţi-aş ochii, Gicule!", că doar v-am spus că are ochii din măsline.
Deci, dacă avem şi noi o vârstă, acolo, ne mai putem juca? Au ba?
Frumos, la mine in fata blocului niste copii au facut un om de zapada fix pe locul meu de parcare(acum 2-3 zile), iar exact cand ei l-au terminat eu am ajuns acolo, si cand le-am vazut tristetea dandu-si seama ce se intampla, m-am gandit totusi sa nu-l daram si sa las masina in alta parte.
RăspundețiȘtergereCand le-am vazut apoi bucuria de pe aceleasi fete care cu 30 de secunde inainte erau de asa natura incat sa rupa si cea mai pietrificata inima, mi-am dat seama cam ce inseamna bucuria unui copil cand vine vorba de iarna/zapada.
Bine că ai găsit loc de parcare ... Da' să te văd ce faci mai departe că omu' ăla de ţi l-au plantat copiii poate fi rezistent, nu scapi repede de el, se anunţă geruri.
ȘtergereAstept sa se duca acei copii la scoala,si cand s-or duce, il daram. Daca m-or intreba de el, le zic ca plecat la mare sa se incalzeasca, si mai vine el la iarna ( sa speram ca osa tina figura).
RăspundețiȘtergereDeci nu faci oameni de zăpadă, dar îi primeşti pe ai altora. E şi ăsta un fel de joc, nu? (asta ca să revin la mesajul postării mele).
ȘtergerePractic nu le stric jocul celorlalti. Si, intr-un, fel e si o forma de ma juca desi am depasit acea varsta...intr-o oarecare masura.
ȘtergereMulţumesc de cunoştinţă, îmi place gicuţul tău din cuvinte (ar fi fost ok şi să-ţi faci şi o poză cu el :)!
RăspundețiȘtergereCred că ne putem juca la orice vârstă, în cazul ăsta să fie vârstele amestecate, ori media de vârstă să coboare niţeluş!
Ei, sunt şi poze pe facebook!
ȘtergereOmul nostru a fost făcut de singurul copil de pe scară:D
RăspundețiȘtergereŞi de tată, mai ales! În loc de măsline, i-au pus capace! (i-au sărit capacele- vom găsi o expresie dacă vrem- de ger, de bucurie, de ploaie!) Hm, capacul nu e un subiect grozav?
Foarte drăguţă asta cu "i-au sărit capacele"!
ȘtergereHahaha, ce dragut! Omul de zapada facut cu doamna diriginta nu va fi uitat de niciunul dintre elevi, cu siguranta!
RăspundețiȘtergereAlina R
Eu cred ca joaca nu tine cont de varsta. Poti oricand sa te simti bine facand ceva ce fac si copii sau si mai frumos, sa faci impreuna cu ei :))) ... eu o zic pentru ca asa sunt eu si am sa fiu mereu, drept dovada ma uit la desene animate mai mereu, ba chiar uneori mai mult decat nepotii mei :D
RăspundețiȘtergere