În ce ne băgăm copiii

Astăzi în Plaza, o gălăgie incredibilă. În holul principal, pe o scenă special amenajată, un grup de copii, îmbrăcaţi într-un fel de uniformă roşu cu alb, făceau un fel de playback după nişte cântece înregistrate probabil într-un studio. Nu spun că iniţiativa (nu ştiu a cui) nu ar fi bună, doar că sonorul era dat atât de tare, asurzitor, credeţi-mă, încât, nu numai că era un playback prost regizat, ci, mai mult, copiii ăia, mai ales văzuţi de la ultimul etaj al mallului, păreau nişte roboţei identici, care se mişcau de la dreapta la stânga şi invers, pe colinde.
Dar nu asta m-a surprins, dimpotrivă, deja e un fel de modă azi să-ţi târăşti duci copilul pe la tot felul de "extraşcolare" şi, dacă îl mai vezi şi făcând playback în mall, deja se cheamă că ai investit în educaţia lui. Altceva m-a marcat. Am aruncat încă privire de la etajul doi în jos ca să văd, ca într-un tablou suprarealist sau ca într-o scenă de teatru absurd, într-un glob uriaş de sticlă, trei copii jucându-se cu zăpadă artificială.
Într-un glob de sticlă, nişte copii îşi procurau singuri ninsoarea.

Comentarii

  1. Eu aş numi astfel de manifestări "spectacole pentru mase", deoarece în niciun caz un părinte ce are mai mult de liceu/facultate particulară (evident că Drept sau Psihologie) nu îşi va trmite odrasla să se manifeste astfel în faţa altor oameni de acelaşi nivel ca şi ei (sau, în rare cazuri, privitori şocaţi ca noi două astăzi). Aaaaa, ba mai mult de atât, ca orice alt român "de seamă", părintele în cauză filmează minunăţia cu telefonul mobil sau camera video luată pe cardul de credit.
    Cred că după anii 2000 fiecare părinte şi-a dus copilul la câte o astfel de "extraşcolară" (karate, volei, dans sportiv, teatru, , engleză, franceză, înot, pictură), dar numai că acum nu se mai face diferenţa dintre un copil cu talent pentru ceva şi unul fără. Părinţii nu mai aleg varianta fericită în care îşi lasă puiul la cursuri de pictură, pentru că ăsta este talentul lui, spre exemplu. După părerea mea, părinţii din ziua de azi vor să facă din ale lor odrasle ceea ce ei nu au reuşit vreodată, "revărsând" asupra lor toate frustrările din copilăria de mult trecută.
    Iar în ceea ce priveşte globul de sticlă şi zăpada artficială... Pe bune acum, ce vrei să le facă dacă afară nu a dat nici măcar un fulg, iar orice copil normal asociază iarna, luna decembrie, Moş Nicolae cu zăpadă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aoleu, ce radiografie critică... Şi ai doar 16 ani. Da' faza cu globul tot suprarealistă rămâne.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mama, draga mea, nu ştiu de ce eşti atât de surprinsă, doar de la tine moştenesc astfel de îndeletniciri.

    RăspundețiȘtergere
  4. [citat]"Dar nu asta m-a surprins, dimpotrivă, deja e un fel de modă azi să-ţi duci copilul pe la tot felul de "extraşcolare" şi, dacă îl mai vezi şi făcând playback în mall, deja se cheamă că ai investit în educaţia lui."[/citat]


    Nici nu ar fi trebuit sa va surprinda. Acum 3 sau 4 saptamani am fost invitat la balul bobocilor de la liceul "Petru Maior", pentru ca un bun prieten era chemat sa cante acolo(club Princess). Nu mai fusesem la un bal al bobocilor de cand am fost clasa a IX a si am fost la balul de la hristo botev de unde am plecat dupa 2 ore.

    Bun, am inchiriat o canapea, si am fost cu un grup de vreo 8-9 persoane. Canapeaua era intre bar si scena(care aduce aminte mai mult a pasarela de defilare pentru prezentarile de moda), deci practic vedeam tot ce se intampla.

    A inceput mult asteptatul concurs de miss & mister boboc/popularitate/inteligenta si nu stiu ce premii se mai dau.

    In timp ce niste baieti si niste fete se maimutareau(imitau personaje celebre) pe scena, a urcat o doamna, membra a unei comisii care facea parte dintr-o organizatie a carei sef este chiar sotul ei (ce coincidenta), veritabil membru PSD-Bucuresti. A tinut un speech tipic politicienilor (a spus multe nespunand defapt nimic)deoarece organizatia sponsorizaze o parte din bal. Ceea ce m-a amuzat si mai tare a fost ce in timpa de dumneaei vorbea, mai incoace spre canapeaua mea (si bar) se prelingeau pe bari niste animatoare in costume de baie, iar undeva la 2m in stanga mea, niste tanci de 1,5m si 40KG se chinuiau sa bea tequila si nu intelegeau care e treaba cu lamaia. In spatele meu, doi cetateni il invatau pe un al treilea cum sa traga fumul de tigare in piept, la un moment dat la difuzoare s-au auzit din gura doamnei de pe scena cuvintele :

    "Va multumim ca luati parte la aceasta actiune educativa."


    P.S Am rezistat doar 1 ora si 30 de minute.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Grecu'

    Şi în cazul descris de tine, din păcate, nu e nimic suprarealist. E doar prima "ieşire" în lume a "ţâncilor". Sau nu sunt eu realistă, o fi o "ieşeală" obişnuită.

    RăspundețiȘtergere
  6. Defapt ceea ce ma frapeaza, nu este ca niste copii beau tequilla, sau ca altii se initiau in arta fumatului, nici macar nu ma intriga faptul ca o doamna in toata firea numea haosul acela "proces educativ".


    De fapt, ceea ce ma intriga este ca acei elevi (prefer sa le spun asa), in realitate nu se simteau bine. Erau cumva derutati de acel loc, si de cum ajunsesera ei acolo ( nu erau derutati din cauza alcoolului, consumasera prea putin ca sa simta ceva) , intr-un fel stateau pentru ca asa "trebuie".

    Nu se stie daca era prima iesiere sau erau deja "veterani", cert este ca nu era ultima.

    Personal cred ca efectul de turma a capatat prea multi "adepti" cel putin in Romania.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat