Când modelezi şi pui suflet

Când ieşi din Horezu, pe şoseaua ce duce către Mănăstire, pe partea dreaptă, într-o zonă a oraşului devenită târg de vase tradiţionale, îţi atrage atenţia  inscripţia Ceramica Paloşi. Acolo ne-am oprit în a doua zi a excursiei, pentru o demonstraţie făcută pe viu de meşterul olar, într-o casă-muzeu, în care minunea vaselor de Horezu se completa prin obiecte vechi, specifice spaţiului rural românesc din zona Oltului.
Lutul adus din culele din împrejurimi, frământat cu apa Olteţului, îşi aştepta  cuminte, lângă roata olarului, devenirea. Sub privirile noastre, forma noroioasă, îmbrăţişată de mâinile pricepute ale meşterului, se înălţă, se rotunji, gata să primească florile câmpului, apoi se întinse, se arcui pe margini aşteptând bucatele. Preschimbarea lutului arătă privirilor noastre o ultimă formă - a candelei, în aşteptarea luminii sfinte.
Şi după ce ochilor noştri amuţiţi de uimire li s-a arătat povestea florilor, a bucatelor şi a luminii, meşterul ne dezvăluie pioşenia şi credinţa: vasul făcut duminica nu se păstrează, nu poate primi nici flori, nici bucate, nici lumină. Vasul făcut în zi de sărbătoare devine iarăşi lut.
Artă, tradiţie şi credinţă, într-o demonstraţie de o oră - au  fost partea care mi-a plăcut cel mai mult din excursia la Horezu.
Ce ştiu şi eu, nu de acum, ci de ani, de când îs dăscăliţă, este că, atunci când modelezi, pui suflet.

Au mai scris despre excursia la Horezu: Ana, Uzy, Şoli, Alextzz.