Casting pentru ursitoare, de Ohara Donovetsky

Am fost aseară la lansarea cărții Oharei Donovetsky, Casting pentru ursitoare (apărută la Editura Polirom) – un eveniment foarte frumos. Aș spune, ca să intru ex abrupto în discuția despre carte, un eveniment plin de coincidențe, care nu sunt întâmplătoare. Lansarea a avut loc după noaptea de sânziene și au vorbit despre carte – fermecător și grațios, dar și foarte aplicat – trei doamne (ursitoare?!):  Ioana Bâldea Constantinescu (”un roman despre cum integrăm ritualul in viata de zi cu zi”), Adina Dinițoiu (”un roman feminin, detectivistic, un roman inițiatic, eliadesc”)  și Bianca Cernat (”un roman al memoriei, proză mistică, detectistică, ludică, ironică”). Moderator: George Onofrei.  

   

Personajele romanului – cele trei prietene – mi-au provocat un involuntar exercițiu realitate-ficțiune. Toate trei sunt au studii filologice, absolvente de limbi străine sau de Litere (ca Ohara), doctorat în lingvistică (ca Ohara) și au ceva din umorul autoarei. Una dintre ele scrie, alta e preocupată de texte dialectale. Spațiile apoi: București, Dubai, câteva locuri în Polonia. În plus, personajele au nume exotice:  Haia, Mira, Lenca. (Și ceva straniu: camera întâlnirilor de joi – salonul din alte secole al Haiei - ca într-o imensă boabă de chihlimbar sau ca în interiorul unei rodii – senzația creată îmi aduce de departe în minte camera al cărei balcon dădea către centrul orașului, din casa copilăriei Oharei J)  

Cum scrie Ohara Donotevsky. Un scris extrem de feminin, cu atenție la detalii, la nuanțe de tot felul. Apoi, scris de filolog – greșit! Scris de mare iubitor și cunoscător de literatură. Aluzii la mari autori, intertextualitate sub diverse forme – e un scris miezos, nu vrei să citești repede. Frazele te recheamă, nu poți ignora asta. Rămâi cu fraza sau revii, recitești, îți confirmi reperul livresc – e Kafka, dar fata nu se transformă în insectă, ci într-o variantă a ei portocalie, e un scris elitist – cum sunt și personajele – cele trei. Dar aluziile/ trimiterile livrești nu sunt agresive, aș zice că unele dintre ele nici nu sunt evidente. Mitul jertfei creatoare: avem un nume, Mira (aflăm ca Mirei i-ar fi plăcut ca numele ei să fi venit de la Blaga, dar că vine, numele, de la expresia mirată pe care a avut-o la naștere – de altfel uimirea, înțeleasă ca minune a descoperirii de sine va fi a Mirei. Celelate două, Haia și Lenca sunt extremele între care Mira se ”construiește”: mitul și realitatea, misticism și pragmatism, sacrul și profanul). Prin Haia avem acces la texte vechi, din anchete dialectale, despre o constructie, un Manole, o Ana (aici e un pic lingvistul Ohara Donovetsky, dar, cu un foarte fin umor, și în partea în care Eva, secretara Gritei e sancționată continuu că nu folosește corect timpurile verbale!!! J).

Țesătură complicată și inteligentă, romanul Oharei. Un roman scris pentru sensibilități feminine, un roman despre cum oamenii își pot (re)găsi identitatea la orice vârstă,  spune autoarea. 

Recomand Casting pentru ursitoare de Ohara Donovetsky! O citiți marți! Marți e o zi bună să începi ceva ...

Și cum altfel, decât marți, Ohara, cu drag, aceste cuvinte de aproape și mai ales de departe.