duminică, 24 martie 2013

Fiecare cu piticii lui

O achiziție recentă mi-a înveselit ziua (și balconul).
Ieri, după multe week-enduri extrem de aglomerate, pe o vreme superbă în București, am făcut o plimbare luuungă, pe jos, cu opririle noastre știute. Dintr-un magazin TCM (de pe lângă Palatul Șuțu) am cumpărat 5 pitici de ... ghiveci. Veniți chiar din țara lor, adică din Germania, miniaturali, înghesuiți într-o cutiuță de carton, despărțiți de ambalajul cu bule de aer, pentru ca, în călătoria lor pornită din vreun atelier nemțesc, ceramica fină pictată cu atenție la detalii să nu se deterioreze. 

Pentru cine nu știe încă, piticii de grădină au o istorie bogată în Occident, iar țara care i-a ”cultivat” cel mai mult este Germania. Aici s-a dezvoltat o adevărată industrie a acestor spiriduși, a căror simbolistică se leagă de credința că aceștia sunt capabili să apere casa, grădina, bunurile de rele, chiar în absența stăpânilor. Originea piticilor de grădină vine, însă, din Turcia, dintr-o regiune numită Capadochia, o zonă minieră, unde, în Evul Mediu, sute de oameni mici de statură au venit din întreaga Asie pentru a lucra în galeriile subterane joase. Simbolistica pozitivă vine tot de aici - oamenii aceștia mici, care coborau până în măruntaiele pământului, nu puteau să fie decât din aceeași lume cu gnomii și cu spiridușii și, desigur, familiarizați cu misterele pământului. 

În ultimele două decenii, România a fost invadată de pitici ... de grădină, desigur. Doar că românul, născut poet, a inventat, pe lângă spiridușii cu istorie și simbolistică proprie, calul, câinele, peștele, leul, lebăda, chiar bucătarul din ciment, cu sau fără listă de bucate, cu sau fără polonic. Dincolo de meandrele imaginației românului făcător de pitici din ciment, trebuie spus că piticii de grădină cu adevărat nobili sunt făcuți din porțelan, ceramică, lemn sau bronz, materiale însoțite sau nu de pictura manuală. 

În fine, vorba expresiei, fiecare cu piticii lui. 
Pe ai mei îi vedeți mai jos. 





Despre ”psihologia piticilor de grădină”, un articol (mai vechi) excelent de Matei Vișniec, aici



13 comentarii:

  1. ha ha imi plac piticii tai si se pare ca le prinde foarte bine langa ghivecele tale.
    Hai sa le dam si niste nume:
    Poza 1:
    Piticul din copac: cel ce cugeta (Cugetatorul Fermecat)
    Piticul de langa ghiveci: cel ce danseaza (Dansatorul Fermecat)
    Poza 2:
    Piticul din copac: cel ce asteapta sa-i pice perele in gura (Para Malaiata Fermecat)
    Piticul de langa ghiveci: cel ce rusineaza (Rusinatul Fermecat)
    Poza 3:
    cel ce mediteaza (Meditativul Fermecat)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Piticul 4 cred că e Rușinosul Fermecat.
      Da' Anonimul Fermecat-încât-uită-să-se-semneze cum s-ar chema?

      Ștergere
  2. Dupa titlu, am crezut ca e vorba de ceva rost de nervi, barfa sau ceva din gama. Cand colo, pe-aici tot inveti ceva daca treci. :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Ultimul, deși mai pitic decât ceilalțí pitici, nu are „sosie„?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e mai pitic, doar că și-a făcut culcuș într-o plantă mai mare!

      Ștergere
  4. Si uite asa te-ai transformat in Alba ca Zapada cu doi pitici minus in inventar!:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Piticul din copac trebuie să fie Tarzan :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Unii ii considera cam kitsch dar mie mi se par tare simpatici. Am si eu 3 bucati. Dar din cei mai mari, de gradina :) In gradinita de flori :) Insa nu i-am pus, sa se mai incalzeasca putin.
    Sunt foarte dragalasi ai tai. Sa-i stapanesti sanatoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Înseamnă că locuința ta e păzită bine!

      Cred că dacă aș locui la casă aș avea așa ceva în grădină.

      Ștergere