miercuri, 5 septembrie 2012

Ce să nu spui niciodată după sfertul academic. Ghid întârziat pentru întârziaţi

Se ştie că punctualiatatea este apanajul unui rege.  ...  Cum nu toţi sunt de viţă nobilă, veţi zice, a întârzia, cel puţin în limita sfertului academic, e absolut scuzabil, nu?
Ei, bine sfertul academic, înţeles ca scuză universală pentru orice tip şi orice durată a întârzierii, este o invenţie neaoşă, atât de românească, încât conţine sine qua non şi înţelesul lui lasă că se poate şi aşa/lasă că merge şi aşa  (tot atât de românesc).
La universităţile din Vest, sfertul academic este, de fapt, condiţia punctualităţii, adică acel sfert de oră rezervat pentru ca studentul să nu întârzie nici măcar un minut la curs. (Poţi citi mai multe aici.) Apariţia expresiei sfert academic se datorează excesului de zel al discipolilor lui Platon, care veneau cu un sfert de oră  mai devreme la Academie (instituţie înfiinţată de Platon, mai multe aici) pentru a dezbate, înainte de începerea cursurilor, lucrurile predate anterior de profesorul lor.

Dar să ne întoarcem în zilele noastre, mai precis la orele din zilele noastre, pentru că, după o introducere atât de lungă, ăsta e deja un ghid întârziat (nu ca altele sau ca altele). Admiţând că ai depăşit sfertul academic, iată ce te-ar plasa departe de ceea ce se cheamă o scuză credibilă (cu alte cuvinte, ce n-ar trebui să zici, având în vedere că deja e penibil că ai întârziat):
- mi s-a stricat ceasul - e cel mai des auzită scuză, deci deschide topul. Dacă o luăm de bună, la câte ceasuri "se strică" zilnic, ceasornicăria ar trebui să fie o afacere de succes ... (Concluzie: nu e bună de scuză, dar merge pentru orientarea profesională.)
- nu mi-a sunat ceasul - ferească Dumnezeu să îţi fi sunat deja ceasul. Mai bine mai dormi puţin. (Dar nu "în pace"... ) Te-oi trezi tu la un moment dat ...
- nu mi-am pus alarma bine - tot din seria cu ceasul. ...Nu te alarma, nu te crede nimeni  ...
- m-a prins controlorul fără bilet - formularea de faţă e doar o mică parte din scenariul unui film de acţiune, în care controlorii, întotdeauna mulţi şi solizi (inclusiv femeile), îl înşfacă pe bietul elev, aflat în 368, în misiune imposibilă. Cardul cu călătorii e întotdeauna obiectul vânat, pierdut, disputat ...
- a fost pană de curent la metrou/ a deraiat metroul - şi ca mijloc suplimentar de convingere: o să mă vedeţi la ştirile de la ora 5 ... 
- s-a stricat maşina mamei - atenţie! niciodată, în nicio dimineaţă nu se strică maşina tatălui. Câteodată, în aceeaşi dimineaţă, cam la aceeaşi oră, se strică maşinile a 4-5 mame ... Ciudat ... Sau nu?
- mi-a venit o rudă din provincie - atenţie! rudele din provincie călătoresc doar noaptea şi vin în vizită întotdeauna la 7,30-8,00 a.m.
- mi-a fost rău toată noaptea - oricum ar fi, adică şi dacă stai pe net toată noaptea şi dacă ţi-a fost rău, vei avea a doua zi, de dimineaţă, cam aceeaşi faţă. Problema e nu ce faţă faci, ci cum faci faţă ...


Şi acum să arunce cu piatra cine nu a întârziat niciodată. Iar păcătoşii să recunoască.

25 de comentarii:

  1. Nu mi-au lăsat părinţii cheia ... Merge?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmmm ... Iresponsabili părinţii din ziua de azi. Pe vremea copilăriei mele, cheia se lega cu un şnur la gât ...

      Ștergere
  2. ‎"la mine in sat s-a dat cod rosu de inundații si s-a blocat circulația" sau "am fost confundat cu un terorist si m-au săltat mascații".
    Dar oricum cele mai interesante scuze sunt cele din categoria "de ce nu mi-am facut tema/ de ce nu am invatat lectia"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit, Paul!
      Scuza 1 - e din seria celei cu metroul, se poate verifica la ştiri.
      scuza 2 - nici tu, când erai elev, nu "emiteai" o asemenea scuză (şi nu duceai lipsă de imaginaţie). Te pomeneşti că ţi se serveşte ţie acum, când eşti profesor ...

      Celelalte sunt, într-adevăr, altă categorie. Poate ne ocupăm vreodată şi de ele.

      Ștergere
  3. Da' unde predați dvs. de se mai caută scuze de întîrziere? La mine intră la „și 20” (curs de la 8) cu căștile în urechi pe care nu le scot cînd ajung în bancă. Sau la seminarul de la 10 apar la 10.20 cu scuza „mă iertați dar am lucrat de noapte” (la video-chat? la bar? pe centură? n-am întrebat niciodată).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi suntem mai mici. La liceu încă sunt în trend scuzele. Parcă şi câte un întârziat, acolo, are farmecul lui ...
      Vedeţi, la studenţi alt registru al scuzelor ...

      Ștergere
  4. vine sezonul de iarna ia ceasornicaria nu o sa mai faca bani, o sa fie toti inzapeziti si nu au cum sa mai ajunga sa le repare, DAR, si trebuie subliniat, afara zapada nu ajunge pentru un bulgare :))

    RăspundețiȘtergere
  5. De multe ori cand imi pun in gand sa nu intarzii...chiar asa se intampla(intarzii) eu cred ca totul tine de subconstient :) zi faina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Primul care recunoaşte! :)
      O zi bună şi ţie!

      Ștergere
    2. Nu am folosit niciodata scuza cu "m-a prins controlorul" pentru a-mi justifica intarzierile (eu oricum nu intarzii de felul meu, imi place sa ajung mai devreme sa-mi pot savura in liniste cafeaua :D), dar am folosit des aceasta scuza pentru a pleca mai repede de la scoala :))) .. sub pretextul ca trebuie sa platesc amenda inainte sa afle ai mei! :))

      Ștergere
  6. Ma omoara commentul azi sau l-am omorat eu pe el :))) .. cred ca e a-3-a oara cand il scriu .. vad ca nu vrea!

    Niciodata nu am folosit "m-a prins controlorul" pentru a-mi justifica intarzierile (de obicei nu intarzii, ba din contra imi place sa ajung mai devreme pentru a-mi savura in pace cafeaua), dar am folosit mult acesta scuza pentru a pleca mai repede de la scoala :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Vrea, vrea ... :)))
    Le-am lăsat pe amândouă, că au + - detalii :)

    Da', e bună asta cu "să nu afle ai mei de amendă" ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. La școală- elevă/studentă/profesoară- n-am întârziat niciodată, o spun cu mâna pe inimă. Nici la spectacole, de orice fel ar fi ele, nu-mi permit să întârzii.
    La prima întâlnire, m-am dus mai devreme, m-am ascuns, ca să-l văd cum se enervează, apoi am apărut și am spus că trebuia să mă feresc de părinți.
    La vreo întâlnire cu prietenele, se întâmplă să mai întârzii câteva minute. Zău că-mi pare rău!

    Despre sfert- se zice că nu trebuie să apari mai devreme, dar nici mai târziu!! hi! hi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corect! Să ajungi mai devreme e tot nepunctualitate!

      Ștergere
    2. Ce tînăr trebuie să fii ca să-ți amintești de prima întîlnire! Eu abia îmi amintesc de prima întîlnire cu cea care avea să-mi devină soție. Dar ea știe și data, cum eram îmbrăcați fiecare, la ce restaurant am fost, șocul avut de ea că tînărul de 40 de ani care eram a băut bere și nu suc. Am doar scuza că are 10 ani în minus...

      În facultate, după un chef studențesc, un coleg mi-a mărturisit îngrozit (eu ratasem faza) că, trecute un pic cu băutura, colegele noastre gingașe au discutat de față, cu colegii-băieți, despre primii lor parteneri și începerea vieții lor... adulte. Niciuna nu-și mai amintea cine fusese „primul”. Să mai spui că femeile și elefanții nu uită niciodată!

      Probabil sînt femei și femei, elefanți și elefanți...

      Ștergere
    3. Păi da, tinereţea e o stare de spirit ... Cât despre memoria soţiei, cam asta e menirea femeilor, să se ocupe de amănunte.

      Ștergere
  9. Exista si rarele situatii din viata in care evenimentele reale sunt prea putin credibile pentru a fi folosite drept scuza. Am avut un coleg in liceu care s-a trezit in duba politiei, fiind prins accidental in aceeasi oala cu niste colegi de bloc mai dubiosi. Evident, a fost eliberat dupa o ora. Proful de mate i-a apreciat creativitatea, dar nu l-a crezut :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa este, sunt unele scuze la limita dintre credibil şi fabulaţie. O elevă, care abia îşi luase carnet de conducere, a povestit cum s-a aruncat pe maşina ei un aurolac şi a trebuit să-l ducă apoi la spital... (E adevărat că a făcut scenografie sau ceva de genul ...)

      Ștergere
  10. :) habar nu aveam ce-i cu sfertul academic, multumesc pentru clarificari
    Eu nu intarzii. Vorbesc serios. De cele mai multe ori ajung inainte sa cante cocosul ora exacta :) Asta e una dintre putinele calitati pe care le am

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu fi modestă, că ai calităţi. Uite, zâmbeşti tot timpul ;)

      Ștergere
    2. Nu chiar....dar imi place sa-i fac pe altii sa zambeasca :)
      Multumesc

      Ștergere
    3. Păi asta e o calitate şi mai şi!

      Ștergere
  11. La noi... (sînt codrii verzi de brad etc.) întîrzierea e viciu național, probabil din cauză că trebuie să străbați codrul-frate ca să te întîlnești cu mîndruța. Eu însă nu am întîrziat niciodată pt. că vin „ca oltenii la gară” (ascendența) și mă plimb prin fața porții grădiniței 5-10 minute ca să-mi iau copilul fix la „și 20”.

    În tinerețe (1991 sau 1992), la Londra, am fost invitat la o lady și am ajuns cu 10 minute înainte. M-am mai plimbat și am sunat cu 20 de secunde înainte de „fix”. Lady mai că a leșinat și întrevederea a fost nespus de cordială. Ea credea că, fiind estic, voi întîrzia cel puțin o oră sau nu voi veni deloc! Alexandru George relatează ceva similar cu prima lui vizită la Paris, la Monica Lovinescu.

    Mai nou, unele restaurante cu ștaif de la noi pun pe menu „timpul de preparare”. Dacă e fixat la 20 de minute (de ex.) poți fi sigur că vei aștepta 40. La nemți, dacă timpul e depășit cu 2 minute, te poți aștepta la scuze infinite într-o limbă ininteligibilă mie cu excepția unor substantive: cuptorul, focul, crusta etc. Așa că deunăzi, văzînd timpul „20 min.” m-am relaxat... dar peste 7 minute m-am pomenit cu farfuria trîntită triumfător în față de mi-a stat aperitivu-n gît. O fi bine așa?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e bine nici aşa, tot lipsă de punctualitate e să ajungi mai devreme sau, iată, să serveşti mai devreme.

      Ștergere