sâmbătă, 25 decembrie 2010

Scrisoare către Moş Crăciun

Sunt ani de când, în fiecare decembrie, le cer elevilor a căror dirigintă sunt scrisoarea către Moş Crăciun.
În epoca mail-urilor, a mass-urilor şi a SMS-urilor, o temă ca aceasta... Să ceri elevilor să scrie pe coală A4, caligrafic, respectând convenţiile unei scrisori bine întocmite, cu dată, formulă de adresare etc., ca pe vremuri, dar fără notă la română (doar e temă la dirigenţie, nu?) e o provocare.
Am vaga bănuială că asta e totuşi tema pe care o fac toţi, de la A la Z ( la T, mă rog), onest, cum pot mai bine, fără scuze, fără ascunzişuri, fără să întârzie. Iar scrisul de mână, cu cea mai aleasă caligrafie, de multe ori pe pagini împodobite cu arabescuri miniaturale, grija pentru aşezarea în pagină, pentru corectitudine (aşa cum în alte situaţii nu se întâmplă) îmi demonstrează în fiecare an acelaşi lucru: bucuria cu care adolescentul, elevul meu, se întoarce spre copilărie, "inima tuturor vârstelor", cum ar spune poetul-filozof.
Care e totuşi miza?
Participarea la ritual. Ora de dirigenţie de dinainte de Crăciun, devenită ritual. Citim scrisoarea câştigătoare în anul anterior. Retrăim momentele de atunci. Apoi, ascultăm scrisoarea de anul acesta, cu emoţie, pentru că Diriga va citi abia la final cine semnează. Clasa toată ascultă. Cuvintele sunt citite rar, cu intonaţie aleasă.  Uneori vocea trădează. Uneori ochii trădează. Uneori cuvintele trădează. Dar asta e miza jocului - să ne arătăm, preţ de o pagină, copii, în aşteptarea lui Moş Crăciun.
Şi iată cum, cu un an în urmă ( în clasa a IX-a),  cele câteva rânduri făceau ca ritualul să presupună proba nostalgiei pentru vârsta când Moş Crăciun există:
                                           Dragă Moş Crăciun,
 Ştiu că nu ţi-am mai scris de multă vreme, dar, cu trecerea timpului, m-am lăsat înşelat de cei care mi-au spus, şi eu am crezut, că tu nu exişti. 
Într-un moment de melancolie, ştiind că se apropie sărbătorile de Crăciun, am vrut să redevin copil şi să visez la acele momente când, în dimineaţa de Crăciun, mă trezeam şi ardeam de nerăbdare să găsesc cadoul mult visat. 
Acum doresc să mi se îndeplinească o dorinţă: să găsesc o jucărie pe care poate în subconştient mi-am dorit-o în perioada când nu am crezut în tine şi nu am avut de unde să o primesc. 
Ce mai doresc? ca toţi copiii să nu se lase înşelaţi şi să continue să viseze şi să creadă în tine. 
Moş Crăciun, sper, chiar dacă sunt la vârsta adolescenţei, că te vei gândi şi la mine. 
                                              Cu drag, George
Ar fi incomplet să nu divulg şi cuvintele de anul acesta. Dintre cele 20 şi ceva de scrisori datate decembrie 2010, una mi-a atras atenţia, pentru că din ea lipseau deja antologicii "saci de bucurie şi de sănătate", "hornul curăţat" şi "ochii bătrâni ai moşului" (prima sintagmă ar fi reuşită ca metaforă, dacă nu s-ar fi uzat prin repetatea ei, ultima însă mi se pare, scoasă din context sau nu, pleonastică ). A câştigat, aşadar, cea mai sinceră, scrisă în cuvinte simple, de copil de 16 ani:
                                            Dragă moşule,
Se întâmplă asta de la an la an, vine Crăciunul, toţi copiii cer daruri cât mai frumoase de la tine. 
Până nu acum mult timp, îţi ceream şi eu astfel de lucruri, dar acum s-a schimbat ceva. Am cunoscut o parte a vieţii foarte ciudată. Se întâmplă o dată să trăieşti acel sentiment şi să-l încredinţezi unei persoane speciale. Mi s-a întâmplat şi mie. Totul era normal, până când am cedat inima mea acelei persoane.  Deşi am impresia de multe ori că o mai simt bătând, ştiu că e doar o iluzie.  
Anul acesta vreau, aşadar, să-ţi cer ceva foarte special. Vreau să te rog să pui o vorbă acolo sus, pentru mine, Să-mi primesc înapoi perioada vieţii când singurul motiv pentru care vărsam o lacrimă era poate pentru că mama mă certa, tot mama fiind aceea care prin cuvintele "totul va fi bine" îmi aducea zâmbetul pe buze. Atunci când nu exista riscul să fiu bolnav de această boală numită "inimă", care nu mă mai lasă să fiu iar eu
Asta e o dorinţă a mea, pe care sper ca noaptea de Crăciun să mi-o poată îndeplini prin liniştea ei. 
                                               Cu drag, Robert
Ritualul continuă. Înainte de a pronunţa numele autorului scrisorii, un moment de suspans, pentru că ritualul înseamnă emoţie. Apoi cadoul simbolic de la Diriga: iconiţa pictată pe lemn sau decoraţiunea lucrată manual. Adevăratul premiu este însă bucuria că putem să fim emoţionaţi şi să nu ne ascundem. Putem să fim sinceri fără grija că cineva ne judecă. Putem să fim copii, crezând în Moş Crăciun.
Elevilor de azi şi de ieri, un Crăciun cu linişte!

10 comentarii:

  1. Sarumana' doamna diriginta !

    Va doresc un Craciun fericit alaturi de familie si multa sanatate .

    L am visat pe domnu' Mugur acum ceva timp , mare om ! Perfect de luat in excursii .

    Sper ca pisica dvs s a obisnuit cu canapeaua si ca ati terminat in sfarsit renovarile :d

    In rest..va doresc cat mai multa putere de munca pt a putea in continuare modela caractere si pregati elevii pt adevaratele obstacole din viata.


    Cu drag , Matei Cristian..(JAP!palma peste ceafa) si Isfan Raluca :d

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragii mei, ce nu spuneti voi aici, dar eu am citit printre randuri, este emotia ca v-ati amintit de scrisorile catre Mos Craciun. Doar acum 6 ani, Cristi si Ruxandra, colega lui de banca, au semnat cele doua scrisori castigatoare. Si cand le-am citit, au fost multi ochi in lacrimi.
    Va imbratisez pe amandoi, Cristi si Raluca, doi copii buni (chiar daca sunteti studenti, pentru mine tot copii) si sarbatori fericite! Cu drag, Diriga

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-am adus aminte cu drag de ora de română şi că ne-aţi oferit privilegiul de a-i scrie moşului, nefiind diriginta noastră.(teoretic)
    Nu ştiu cum s-a întâmplat în acel an, că la dvs au ajuns doar 3-4 scrisori. Probabil celelalte s-au rătăcit pe drumul uitării, al neobişnuitului, sau teama de a destăinui cele mai arzătoare vise le-a topit. Scrisoarea mea, din câte-mi aduc aminte, a avut aceeaşi tristă soartă. Aşa că m-am hotărât s-o rescriu, respectând ritualul.
    "Dragă Moşule, m-am gândit mult înainte să-ţi scriu această scrisoare. Mi-a fost greu să cred că de data aceasta va ajunge la tine. De fiecare dată ceva a întrerupt circuitul, şi fiecare scrisoare s-a întors înapoi cu o piatră pe care mi-a lăsat-o pe inimă. Ştii cât de greu mi-a fost să-ţi scriu? Întâi, mi-a fost greu să mă decid să-ţi scriu, apoi şi mai greu să-ţi spun exact ce gândesc, şi cel mai greu să trimit scrisoarea.
    Grămezi de gânduri contradictorii mi se plimbau printre pleoape, iluzii, vise, şoapte.
    Moşule, eu cred că tu citeşti gândurile. Tu ştii mai bine decât mine ce-mi doresc. Nu pot decât să te rog să-mi trimiţi un semn că scrisoarea mea a ajuns la tine. Că mi-ai citit gândurile, visele, întunericul şi lumina din ochi.Voi aştepta mereu, pietrele de pe inimă vor aştepta şi ele să fie mutate prin simplul tău semn. Te aştept, dragă Moşule..."

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumos...
    Ce pacat ca au trecut anii liceului. Chiar imi e dor de perioada liceului.
    Acum nu sunt altceva decat un robotel care merge la servici si priveste mai mult de 10 ore pe zi intr-un ecran.
    Uneori stau si ma intreb ce imi place la meseria asta :)
    Glumesc, chiar imi place ceea ce fac. Doar ca ma intreb unde va ajunge societatea moderna.
    Oricum internetul a rupt granitele fizice ale acestei lumi.
    Lucrez zilnic cu tipi din Indonesia, SUA, China, India, Germania, Franta si chiar din Romania (Brasov, Bucuresti).
    Practic pot fi oriunde din punct de vedere geografic, eu stiu doar ca apartin de acele sedii, dar ei pot fi oriunde in Internet.
    Oare pe vremea liceului visam la asa ceva? Am atins primul calculator in anul 1 de facultate si nici macar nu era windows 95 pe el.
    Tin minte ca ne-a zis proful sa ne logam cu un user si o parola, si ma uitam la ceilati ce fac; eu nu stiam absolut nimic.

    Ma mir ca nu a zis nimeni in scrisoarea catre Mosu ca isi doreste ca X de pe facebook sa il adauge ca prieten. Sau ca isi doreste un telefon cu Android, nu stiu ce versiune.
    Societatea evolueaza in permanenta.
    Pe vremea liceului se iesea la o cofetarie si povesteai a doua zi la ceilalti unde ai fost.
    Acum schimbi de pe telfonul mobil statusul si pana ajungi sa incepi o prajitura, ai deja 5 "like-uri".
    Daca nu esti "conectat"... pai nasol... nu merge bine prajitura. Verifici facebookul la fiecare 2 minute, merge sau nu ?

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ca tot am vorbit de internet, revin cu o mare nedumerire.
    Tot aud pe langa mine verbe de genul...

    Intrebarea 1: Vreau sa fac asta. Ce trebuie sa fac?
    Raspunsul 1 vine rapid: Google it.

    Intrebarea 2: Cum fac sa pastrez legatura cu tine?
    Raspunsul 2 vine si el: Facebook me.

    Intrebarea 3: Am cateva idei de impartasit cu altii. Cum procedez?
    Raspunsul 3: Blog.

    Sunt constient ca si romanii (cu exceptia nationalistilor de francezi) isi dau seama de evolutia inevitabila a limbii lor materne.
    Neologismele apar pe zi ce trece. Dar eu vreau sa stiu cum conjug aceste verbe in romana.

    Marean Paranghelie m-a invatat ca se zice "a goagali"
    La blog... cred ca ceva de genul: bloguiesc deci exist ca Mishcaela Radulescu.
    Dar facebook se conjuga cum?

    Nu imi dau seama daca "facebook" e verb tranzitiv sau nu. Pot scrie eu ceva acolo, sau ma uit la ce poze are colega din dreapta, sau adaug pe cineva, postez ceva pe wall-ul cuiva.

    "E grele tare" cu limba romana.
    Dar nu vreau sa ajung precum Gigi Berbecali de anagramat, de aceea intreb pe altii

    RăspundețiȘtergere
  8. Sunt multe probleme din sfera lingvisticii pe care le semnalezi. De la substantivul "blog" se formeaza prin derivare (in limba romana) verbul "a blogui", deja intrat in argoul internautilor. In ce priveste expresia "facebook (me)" se intrevad doua vartiante: fie a functionat intai in lb engleza ca expresie verbala formata prin conversiune de la subst "facebook", apoi preluata in limba romana cu acelasi inteles, fie s-a format direct pe teren romanesc, dupa modelul verbelor tranzitive. Oricum, tot din argoul internautilor.
    Esti si tu dovada ca netul invinge granitele fizice - mersi ca te-ai logat.

    RăspundețiȘtergere
  9. Stai ca tocmai ce imi spune fiica-mea ca expresia "facebook me" apare in filmul "The social network", deci noi am preluat expresia direct din engleza, deci mai greu cu conjugatul, dupa modelul verbelor din romana.

    RăspundețiȘtergere
  10. "A facebookui" ar fi in limba romana verbul.

    Oricum "GOAGALU" lu Marean Tembelie arata in felul urmator (click pe link ca nu merge codu html :( )

    http://i986.photobucket.com/albums/ae347/Axios_wow/googlelatigani.png

    RăspundețiȘtergere