Experiența ,,Observator Lyceum’’ – un fel de lecție despre cub
Tocmai s-a încheiat Gala Observator cultural 2023, ediția XVII, un eveniment extraordinar de frumos, de referință pentru viața culturală din România, așa cum este și revista care îl patronează și al cărei nume îl poartă.
Prin varietatea premiilor, nominalizările – adunate la un loc – oferă un tablou complex al vieții culturale românești recente, categoriile fiind ,,Eseu/publicistică’’, ,,Memorialistică’’, ,,Debut’’, ,,Critică, istorie și teorie literară’’, ,,Poezie’’ și ,,Proză’’. Acestora li se adaugă nominalizările pentru premiile speciale – Premiul Special pentru traducere, Premiul pentru traducere din limba spaniolă, Premiul Special al redacției Observator cultural, Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia, Premiul ,,Observator Universitas’’ și Premiul ,,Observator Lyceum’’.
Despre acesta din urmă vom vorbi în cele ce urmează, mai precis despre o primă participare cu elevii mei la ceea ce se poate numi Juriul Elevilor, la Gala Observator cultural.
Premiul ,,Observator Lyceum’’ (aflat la cea de-a opta ediție) este acordat unei cărți din lista celor nominalizate pentru proză de către un juriu format din elevi, de la mai multe colegii bucureștene (anul acesta: Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc“, Colegiul German „Goethe“, Colegiul Național „Iulia Hasdeu“, Colegiul Național „Sfântul Sava“, Colegiul Național „Spiru Haret“, Colegiul Național „Tudor Vianu“, Colegiul Național „Gheorghe Șincai“).
Se citește, se dezbate, se votează și se alege cartea cîștigătoare (anunțată și premiată în cadrul festiv al Galei).
*
Dar mai întîi, Se ia o bucată de piatră …
La începutul lui aprilie, a venit invitația de a participa la Juriul Elevilor, pentru Premiul ,,Observator Lyceum’’ și anunțul că pachetele cu cărțile nominalizate la secțiunea proză, destinate fiecăruia dintre cele șapte colegii participante, așteaptă să fie ridicate din redacția revistei Observator cultural.
A urmat perioada fastă a lecturii. Cărțile ne-au însoțit în vacanță, apoi la școală, apoi acasă și iar la școală, în sala de clasă sau în sala de lectură a bibliotecii. Pauzele au fost pentru schimbul de impresii (și de cărți), pe bănci a fost, tot timpul, la îndemînă cîte o carte, spre curiozitatea colegilor.
Se lustruiește cu ochiul lui Homer …
Pe 13 mai, în sîmbăta de dinaintea Galei, jurații (și profesoarele lor) s-au strîns în redacția revistei Observator cultural. Mă gîndesc la un cuvînt potrivit pentru ce s-a întîmplat în cele patru ore neîntrerupte destinate celor șapte cărți nominalizate la categoria „Proză“! I-aș spune, modern, „workshop“ sau, pe românește, „atelier“. Poate e mai bun totuși atît de uzitatul „proiect“. În realitate, a fost o cascadă prin tot ceea ce o definește: forță, viteză, volum, frumusețe, fascinație. Pentru ca apoi apele să prindă formă, adîncime, limpezime și sens.
Colocviul (iată că am găsit un termen!) coordonat de doamna profesoară Carmen Mușat a fost o demonstrație de forță. Ideile elevilor au venit într-un iureș incredibil, cu argumente inteligente și solide, cu spirit critic, cu păreri pertinente și originale, susținute convingător și curajos și moderate cu tact și cu generozitate de doamna profesor. Cărțile au fost discutate în ordinea nominalizării lor, adică cea alfabetică, după o scurtă și esențială prezentare a activității fiecăruia dintre autori, făcută cu autoritatea istoricului literar. Discuțiile au scos la suprafață lecturi esențiale la care elevii s-au raportat, teorii, autori universali și români din care au citat și au povestit, dar și recomandați de doamna profesor, în legătură cu problematica textelor nominalizate.
După aceea se sărută de numărate ori cubul …
Invidiați-ne pe noi, profesoarele de română, prezente la întîlnire. Să ai elevi care citesc și care vorbesc dezinvolt și matur despre romanele recente ale literaturii contemporane, care urmăresc fără să respire prezentările și intervențiile profesorului universitar, care absorb fiecare explicație – atît de generoasă – a teoreticianului literar, care știu să poarte un dialog cultural cu drept la replică și cu respect pentru un punct de vedere diferit de cel propriu, este cu adevărat un privilegiu. Apoi e bucuria că lucrurile făcute în timp, oră de oră, sînt interiorizate și, iată, cascada e o mare limpede acoperită de adolescenți, care învață mersul, pe valuri, în picioare.
Lecție despre cub
În contextul actual al învățămîntului, cînd se uită, de multe ori, fondul în favoarea formei, ,,Observator Lyceum’’ vine cu atît de multe și de evidente beneficii: elevii de liceu (au fost implicați liceeni din toate clasele de liceu) citesc literatură română contemporană și cunosc scriitori contemporani, discută despre cărți și, mai mult, le recomandă celor de vîrsta lor și nu numai (mi-a rămas în minte cînd unul dintre liceeni a spus că i-a povestit colegului despre cartea X sau cînd una dintre fete a povestit că tatăl a cumpărat cartea Y, să rămînă în bibliotecă, la recomandările sale), își asumă și își motivează alegerile literare, se raportează la valori autentice, pe care premiile, dar și nominalizările la premii le girează. Participarea la gală îi face parte dintr-un act cultural extrem de valoros, din care își iau nu doar repere pentru un sistem de valori autentic și solid, ci și o importantă lecție de încredere că sînt ascultați și auziți. Ochiul Observator cultural – trofeul atît de inspirat creat de artista Elena Dumitrescu – i-a urmărit atent și încurajator …
… Pînă cînd cubul iese perfect.
Camelia Săpoiu, Colegiul Național „Spiru Haret“
Comentarii
Trimiteți un comentariu