duminică, 5 iunie 2016

De Ziua Învăţătorului

Ziua Învăţătorului - 5 iunie - este aleasă după ziua de naştere a lui Gheorghe Lazăr, întemeietorul învăţământului românesc modern.
Ca urare către toţi învăţătorii pe care i-am cunoscut vreodată, reiau o postare despre minunile pe care învăţătorul le face, cu mintea şi cu sufletul (publicată prima dată aici: http://cameliasapoiu.blogspot.ro/2014/06/la-multi-ani-doamnelor-si-domnilor.html):


M-a învăţat să scriu şi să citesc în clasele I şi a II-a naşul meu de botez, domnul învăţător Vasile Nan. L-am evocat şi cu altă ocazie, amintindu-mi de primul mărţişor

Copilărind ... în cancelarie (prin natura meseriei părinţilor mei) şi avându-l pe naşul meu învăţător, intrarea mea în clasa I nu a fost cine ştie ce eveniment, cu mai ştiu eu ce emoţii, ci a fost doar o prelungire a copilăriei mele în care au apărut mici (dar semnificative) schimbări: prietenele şi colegele mamei au devenit dintr-o dată doamna învăţătoare sau doamna profesoară, iar în loc de gentuţa de grădiniţă a trebuit să car zilnic un ghiozdan maro (cel mai uşor pe care îl găsise la librărie tata). În plus, cancelaria a devenit, dintr-o solidaritate cu colegii mei,  locul tabu, în care şcolarii pur şi simplu nu intră. 

Toate acestea erau însă inconveniente uşor de trecut atâta timp cât învăţătorul meu urma să fie domnul Nan. Desigur că mi s-a părut că intru într-un fel de joc şi că, în complicitate cu naşul meu, fac un fel de favor colegilor spunându-i, la fel ca toată lumea, domnul învăţător

Şi cum să nu mi se pară şcoala un joc, când toate lecţiile, dar absolut toate lecţiile domnului învăţător erau vii şi pline - Păcală cobora din pom direct în faţa clasei, doiul era o lebădă, optul un mucenic de cocă, iar iedul cu trei capre al lui Octav Pancu-Iaşi lua înfăţişarea vreunui coleg care, Doamne  fereşte, se lăsa prins de vreun soi de lene. 

Nu-mi aduc aminte ca domnul meu învăţător să-şi fi făcut altfel meseria decât cu inima şi dând fiecărui copil câte o fărâmă din sufletul său mare.

A fost una dintre minunile copilăriei mele să-l am pe naşul meu învăţător. Şi cred că într-un fel sau altul aşa ar trebui să se întâmple în viaţa fiecărui copil: să existe acel învăţător care să-i facă dragă şcoala. 

La mulţi ani, Doamnelor şi Domnilor Învăţători!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu