Punct şi virgulă

Deşi mă bucur din plin de vacanţă alături de familia mea, am avut zilele acestea şi alte motive care mi-au încălzit sufletul. În plină perioadă de admitere la facultate (care nu s-a terminat pentru toate universităţile), foştii mei elevi ( XII A, acum absolvenţi ) au împarţit cu mine bucuria reuşitei: Gabi Bibitz - Matematică şi Informatică (Universitate), Ana Blonda, Roby şi Bobo - Energetică (Politehnică), Lary şi Alex Razer - Automatică şi Calculatoare (Politehnică), Cătă - Farmacie (Carol Davila), Tazz - Transporturi (Politehnică), Dumy - Inginerie a Instalaţiilor (UTCB), Pascal - Ştiinte aplicate (Politehnică), Luca - Economie şi comunicare în afaceri (ASE), Irina - Economie şi Afaceri Internaţionale (ASE), Uzi si Geo - Îmbunătăţiri funciare (Agronomie), Michael - Ingineria transporturilor (Politehnică), Marina - Contabilitate (invăţământ particular). Sunt convinsă că mai urmează şi alte veşti bune (Uzi, de exemplu, are admitere şi la Arte, unde, de fapt, îşi doreşte să ajungă)....

Concursul   National de   Poezie Tricolora   - un concurs de poezie despre limba romana, la care poate participa oricine, adica elev, student, angajat - cum va trebui sa bifati pe fisa de inscriere, pe care o gasiti  aici . Regulamentul concursului   face referire la conditiile de redactare, la numarul de texte, la corectitudine si decenta, originalitate, la perioada de inscriere, juriu, premii etc. Unul dintre organizatori este profesorul de limba si literatura romana Laurentiu Badicioiu, de la care am aflat si eu despre acest concurs. Mai sus am preluat de pe afisul concursului titlul, a carui putere de sugestie este inclusiv vizuala. Succes! P.S. Din motive obiecte nu apar diacritice in textul de azi. Acceptati scuzele mele.

   "Călugărul negru" de Şerban Tomşa, roman citit recent, apărut de curând la Editura Tracus Arte, mi-a adus în minte o lucrare a pictorului suprarealist  Giorgio de Chirico, un autoportret să-i spunem dublu. În dreapta lucrării, un Giorgio de Chirico meditativ, un pic melancolic, trist, dar şi atent, viu în căutarea sa. În partea cealaltă, ca într-un zbor invers , o proiecţie împietrită a artistului, păstrând  melancolia, tristeţea, căutarea, valoroasă tocmai prin aceea că nemişcarea sa lasă liberă privirii căutarea, framântarea, viaţa celuilalt.    Tema dublului, aşadar, în romanul lui Şerban Tomşa, concretizată printr-un quiproquo: reîntors în oraşul adolescenţei sale în căutarea primei şi singurei iubiri, Oreste Şerbănescu este luat drept Oskar Omer, printr-o asemănare fizică izbitoare. Primul este un Giorgio de Chirico viu, trist, meditativ, înclinat către introspecţie, celălalt - copia ştearsă, încremenită, dar asemănătoare până la confuzie, a că...

Partea I ,   partea a II-a ,  partea a III-a . IV. Oraşul De ce spuneam că am intrat pe alt tărâm  sau ce m-a fascinat în Bistriţa: - struţii cu potcoavă în cioc . Mândri foc, îţi apar de oriunde în cale prin centrul oraşului. Au pene de culori suprarealiste şi par desprinşi dintr-un basm, la fel ca merele uriaşe. Sunt simbolul oraşului, preluat de la  regii de Anjou, îmi spune la cina festivă chiar prefectul judeţului Bistriţa-Năsăud. Struţul era considerată o pasăre atât de puternică şi de rezistentă, încât putea digera fier, de aici simbolistica struţului cu potcoavă în cioc. -  Piaţa Centrală.  Încărcată de istorie. Loc de promenadă. Clădirile şi pavajul păstrează farmecul medieval. Terase moderne cochete - un motiv în plus să zăboveşti. În capătul străzii, cum vii dinspre sinagogă, Catedrala . Maiestuoasă. - Sinagoga  din Bistriţa. E fabuloasă - un fost lăcaş de cult evreiesc devenit, după o recentă restaurare, sală de spectacole de m...

Partea I -  aici . Partea a II-a - aici . III. Oricât de dulce ţi-ar fi somnul în vagonul de dormit, când abia mijesc zorile, constaţi că oglinjoara din poşetă e cam micuţă, abia îţi vezi un ochi, şi acela cârpit de somn. Podoaba capilară e undeva în afara oglinzii, poţi, cel mult, să-ţi imaginezi cumva că te-ai aranjat. Bonus pentru buna dispoziţie -  tânjeşti după duşul cel de toate zilele, ca să nu mai spun că papucii de casă par deja un lux inaccesibil, când încă simţi cu toată fiinţa ta hurducăielile trenului. (... dar se plânge cineva?)  În fine,  îţi iei  bocceluţa  geamantanul - oprirea finală: BISTRIŢA! Linia e săpată toată, e ora 7, dar e aproape întuneric, frig şi stă să plouă, dar ne întâmpină zâmbitoare Ramona. Chiar nu contează că plouă la Bistriţa. Pe bulevardul  care duce dinspre gară spre centru, văd un măr uriaş. Să aibă cam un metru înălţime. Cred că visez. E roşu şi ademenitor. E mărul din poveşti. Răsare trufaş în mijlocul bu...

Partea I - aici . II. My sleeping-car Ora 22.30. Perspectiva de a sta 9 ore pe fotoliul fie el şi de clasa I m-a întristat un pic. La fel şi pe M.G., colega mea din Bucureşti. La câteva minute peste ora 22, a apărut în vagonul 6 controlorul. A poposit un pic, 5 locuri mai în spate. O voce insistentă acoperea graiul aşezat, ardelenesc al controlorului. No, sară bună , aud, şi omul-care-controlează-biletele-de-tren se ridică şi vine spre noi. O avertizasem pe M.G. că voi întreba dacă există vreo cuşetă disponibilă, dar despre "recuzită", nu-i spusesem nimic. Colega mea arată biletele de clasa I,  omul-care-controlează-biletele-de-tren se aşază molcom, ardeleneşte, pe fotoliul din faţa noastră, ne întreabă unde călătorim, iar eu profit de situaţia favorabilă: mă uit fix la controlor, îmi pun cu un gest sigur ochelarii de vedere cu ramă aproape inexistentă şi zic la fel de sigur: suntem într-o comisie din Minister, iar mâine la Bistriţa, după o şedinţă de lucru, vom juriza ...

I. Plecarea Dacă ați citit ”Harry Potter și piatra filozofală” de J. K. Rowlling vă amintiți de episodul călătoriei personajului principal către Școala de la Hogwarts, un loc magic, unde ”perfecții” își desăvârșesc educația, devenind maeștri în vrăjitorie. Miercuri seara, săptămâna trecută, trenul IR 1647 a fost asaltat de călători  ... potențiali ”perfecți”.  Puțin înainte de orele 22, peronul 6 din Gara de Nord a adunat elevi din capitală și din județele din sudul țării, (însoțiți de profesorii lor), care au urcat în singurul tren care pleacă din București către Bistrița. Ce motivează o călătorie de 9 ore noaptea, spre celălalt capăt al țării - LAV 2013. (Pentru cine nu cunoaște încă abrevierea, deja la modă în postările pe facebook, dar și în diverse articole, LAV este prescurtarea pentru Concursul Național ”Lectura ca abilitate de viață” , un concurs care se adresează iubitorilor de lectură și de limbă română.) Am urcat în trenul de Bistrița, cu bucuria  trăi...